Dacă ai fost milos în viață

Ciprian I. Bârsan

Dacă ai fost milos în viață
Poți îndrăzni să ceri clemență
Căci n-ai fost ca un sloi de gheață
Nici ca o-nchisă fortăreață
Ci ai fost plin de indulgență

Dacă te-ai aplecat cu milă
La cel zdrobit de întristare
La starea lui cea dificilă
Și nu ți-a fost o clipa silă
Să știi…răsplata ta e mare

Ceea ce-oferi ți se întoarce
Căci totul sus se cântărește
Și tot ce fusul vieții-ți toarce
În cupa ta ți se va stoarce
La urmă, totul se plătește

Dacă oferi cuiva iertare
Și uiți ce-a fost, fără cârtire
Să știi că ai în cer valoare
Și de-ai greșit…vina ta mare
Primi-va sigur absolvire

Iar de-ai simțit la greu cu alții
Și ai știut să ‘mbărbătezi
Dacă ai fost bun cu toți frații
Și ți-ai pus în negoț talanții
În cer cu Domnu-ai să cinezi

Tu nu mai vii la judecată
C-ai fost smerit,blând și…

Vezi articolul original 20 de cuvinte mai mult

TOTUL E HAR !

Ciprian I. Bârsan

Spurgeon mergea odata la plimbare, intr-o trasura, foarte apasat de un pacat. Dupa putin timp izbucneste intr-un hohot de ras. Birjarul il intreaba: „De ce radeti? El a raspuns: „Am avut o vedenie. Un pestisor inota prin apa oceanului si se ingrijora ca nu are destula apa. Eu sunt asemenea pestisorului. Inot in oceanul harului si mi-e teama ca nu am har.” Eu, Cezar, cred ca unul din cele mai mari pacate, este sa crezi ca pacatul tau este mai mare decat harul lui Dumnezeu. „Cine citeste, sa inteleaga” (Mat.24:15).

https://www.facebook.com/100001908834095/posts/6474264349313795/

Vezi articolul original

Umblarea pe mare

(Matei 14.22-23)

Când Isus, pe ucenici
În corabie i-a pus,
Ca `naintea Lui să treacă,
Să-ajungă pe mal opus,
Când pe munte, să se roage,
La o parte, El s-a dus,
Se-noptase. Și El, singur
Se afla, cu Cel de sus.

Cînd corabia, în valuri,
În ăst timp, în mare sta
Cu un vânt, suflând puternic,
Ce-mpotrivă îi era
Și, când ziua și cu noaptea
Începea a se-ngâna,
Isus a venit la ei,
Dar, pe valuri El umbla.

Ucenicii, de-au văzut
Pe Isus, umblând pe mare,
S-au speriat și au zis:
”Este o nălucă oare?”
Când de frică au țipat,
Domnu-a zis cu voce tare:
”Îndrăzniți, Eu sunt, Isus!
Vă temeți că vi se pare?”

Și când Petru i-a răspuns
”Dacă ești Tu, poruncește
Să vin la Tine pe ape,
Să plutesc precum un pește”
Și când ”Vino”-i zise Domnul,
Petru, pe valuri pornește
Ca să meargă spre Isus.
Și să meargă, îndrăznește!

Dar, când a văzut că vântul
Era tare, s-a temut.
Când în apa răscolită
Începea să-afunde mult,
Atunci, Petru, a strigat:
”Doamne, scapă-mă!”. Atât…
Și Isus, întins-a mâna
Apucându-l hotărât.

Și i-a zis Isus lui Petru:
”Pentru ce te-ai îndoit
Puțin credinciosule?”
Și când vântul L-a oprit,
Iar cei din corabie
La Isus toți au sosit,
Toți, s-au închinat zicându-I:
”Ești Fiul din cer venit”.

 Dumitru Gheorghiu 

Pierderea unei viziuni

26 noiembrie

Text: Judecatori 1:27-36

Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean…
Judecatori 1:27

Intr-un articol publicat de catre Lynn Anderson in revista Leader-
ship, descrie ceea ce se petrece cand oamenii isi pierd viziunea.
Un grup de pelerini au coborat pe tarmul Americii cu aproximativ
350 de ani in urma. Cu o viziune mareata si cu mult curaj au venit
sa se aseze in noua tara. In primul an au pus bazele unui oras. In
al doilea an, au ales un consiliu orasenesc. In al treilea, guvernul
a propus construirea unui drum de vreo opt kilometri spre vest, in
desert. Dar in al patrulea an, oamenii au inceput sa condamne
consiliul orasenesc, deoarece li se parea ca a construi un drum prin
padure era numai o risipa a fondurilor publice. Intr-un fel sau
altul, acesti oameni vizionari isi pierdusera viziunea. Odata erau
in stare sa vada dincolo de ocean, dar acum nu mai vedeau nici
macar 8 kilometri in pustie.

Acest lucru imi reaminteste textul nostru de azi. Sub conducerea
inteleapta a lui Iosua, israelitii au traversat prin credinta Iordanul
si au inceput cucerirea Palestinei. Dar dupa cateva victorii ra-
sunatoare, hotararea lor a inceput treptat sa slabeasca si viziunea
li s-a sters. Au incetat sa se mai lupte si, in schimb, au facut tratate
de pace in schimb cu locuitorii tarii.

Aceeasi atitudine poate stanjeni vietile noastre spirituale. Fericiti
cu cateva succese initiale ca crestini, putem deveni automultumiti
si incetam sa mai inaintam. Refuzam sa ne mai confruntam cu
urmatorul dusman spiritual. Pentru a porni din nou, trebuie sa ne
rededicam urmaririi scopurilor pe care Dumnezeu le are pentru
vietile noastre. Trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne reannoiasca
viziunea.- D.C.E.

„Cand viata imi devine o povara grea
Si calea urcatoare mai greu de mers pe ea,
In jugul vietii, ajuta-ma sa pot vedea
Viziunea ce o ai pentru viata mea.” – D.J.D.

„Pericolul nu este ca tinta ne este prea sus

Si-o vom gresi, ci ca este prea jos

si putem ajunge la ea.„

Painea zilnica