Sonetul pelerinului

La moara lui Felix

Prin codrul de gândiri întunecate,
Potecile de beznă parcă dor,
Și iarba arde, mușcă de picior,
Iar zările sunt – iată! – confiscate.

Văi lacome fac parte din decor
Și piscuri ce sorb norii, însetate;
Busolele devin... debusolate,
Iar „nicăieri” e țel stăpânitor.

Un pelerin, având țintă precisă
Și un rucsac umplut cu rugăciuni,
Doar l-a deschis și... zarea-a fost deschisă!

Apoi privind spre fostele genuni,
A mulțumit de calea redeschisă:
Tu, Doamne, mă-nsoțești și faci minuni!

Simion Felix Marțian
Siegen, 5 noiembrie 2021

Vezi articolul original

Ce mai ai?

Îți văd chipul trist și în piept simt o apăsare
Suflete drag cât vei mai sta în astă stare?
Când în Cuvânt de cauți găsești vindecare,
Pentru ce atâta luptă? Mai suspini mult oare?

Poate rana ta fi atât de adâncă?
Crezi că Domnul la ea nu are cum să ajungă?
Când el este medic dintre cei mai buni,
De ce stai cu rana? De ce nu îl chemi?

Te lași frământat de gânduri și poveri
Un pic de bucurie nu ai de nicăieri
Te încrezi în tine și în cei din jurul tău
Dar totul vine și pleacă și iar rămâi
Tu cu focul tău…

De ce nu lași că focul acel să ardă
Să ardă pentru Domnul, să ardă pentru cer?
De ce privești la oameni la lucruri care pier
De ce lași mântuirea mereu într-un stingher?

Gândește-te tu astăzi încă ești în picioare
După atâtea și atâtea fierbinți cuptoare
Focul ce arde încă nu te-a mistuit
Pentru că cel de sus mult te-a prețuit.

Te-a prețuit și te va prețui
Tu până când îl vei ocoli?
Îl vei ocoli mereu când vezi oportunități
Sau vei plânge și îi vei cade la piept?

De cazi la pieptul lui te poți numi învingător
Dar de amâni clipa poți pierde darul, poți pierde cununa
Căci oamenii se nasc și mor.
Nu uita că tu ești doar un CĂLĂTOR.

UNDE DUCE CĂLĂTORIA TA?
SUFLETUL TĂU OARE PACE VA AVEA?
PACE PENTRU SUFLET ȘTII UNDE O GĂSEȘTI.
CAUȚI TU ACEA PACE SAU TRUPUL ȚI-L HRĂNEȘTI?

Nu mai sta pe gânduri, nu te mai chinui
Mâna e întinsă nu vezi semnele lui?
Acele semne acolo au rămas
Semnele iubirii, semnele jertfirii.

Cine mai are răni ca ale lui?
Cine pentru tine și-a dat trupul lui?
Cine pentru tine sânge a plâns și a vărsat?
Cine e acela ce s-a sacrificat?

Cine pentru tine s-a dus către moarte?
Cine pentru tine a fost bătut de alții?
Cine pentru tine și-a dat oare suflarea
Există cineva? Există cineva?

Nu, nu există nimeni să facă așa
El și numai el poate să îți dea
Pentru totdeauna pacea și iubirea.
Prietenul cel mai bun pe drum
Nu îl mai respinge caută-l chiar acum.

Alev Caienar 

De ce merg eu la Biserica?

6 noiembrie

Text: Luca 6:6-11

Carturarii si fariseii pandeau pe Isus, …
ca sa aiba de ce sa-L invinuiasca.

Luca 6:7

Liderii religiosi mentionati in textul de azi ar fi trebuit s
mearga la sinagoga, ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu, sa I se
inchine, si sa slujeasca. In schimb, ei erau acolo la panda, sa
gaseasca ceva in comportamentul lui Isus pentru a-L critica. Scopul
lor principal a fost sa-L discrediteze pe Domnul.

Inainte de-a fi prea aspri in judecarea acestor carturari si farisei
din vremea Domnului Isus, sa ne oprim si sa privim la noi insine.
Prea multi crestini de azi merg la biserica pentru a gasi greseli,
pentru a barfi si a critica. Warren Wiersbe, in cartea sa „Angry
people” (Oameni maniosi), a scris „Un incident din viata lui Joseph
Parker, marele predicator englez, care ilustreaza acest tragic
adevar. Predica la City Temple din Londra. Dupa serviciu, unul
dintre ascultatori a venit la el si i-a spus: „Dr. Parker, ati facut o
greseala gramaticala in predica dumneavoastra”. Apoi a aratat
greseala pastorului. Joseph Parker s-a uitat la el si i-a spus: „Si ce
altceva ati mai retinut din predica de azi?” Ce mustrare potrivita!”

Nimeni din biserica nu este desavarsit – nici chiar pastorul, nici
organistul, nici cel ce conducea cantarile, nici usierul. Cu totii
facem greseli. Un spirit de vanare a greselilor poate produce numai
descurajare si cearta. Exista sanse ca aceia care intotdeauna se uita
numai dupa greseli, sa piarda invataturile, cuvantul de corectare,
si binecuvantarile pe care le are Domnul pentru ei. Cu totii trebuie
sa ne punem intrebarea: „De ce merg eu la biserica?” – D.C.E.

Unii merg la biserica un prieten sa-ntalneasca;

Altii merg acolo ca vremea sa si-o cheltuiasca;

Unii merg sa doarma sau mai grav, sa critice mereu.

Dar trebuie sa mergem sa ne-nchinam lui Dumnezeu!” – Anonim

Du-te la biserica sa te-nchini, nu sa barfesti;
sa te-mpartaseati, nu greselile sa le gasesti.

Painea zilnica