În furtună

Ciprian I. Bârsan

Ziua cu noaptea, Doamne, se îngână
Mă lupt cu greu cu valul furios.
Mi-e palidă speranța în furtună,
Și întunericul devine-atât de gros.

De-aș îndrăzni măcar să ies afară
Din barca frântă și să fac un pas,
Să nu privesc la ce mă împresoară
Ci să mă las ghidat de al Tău glas.

Un pas firav, cu minimă credință,
Făcut atunci când Tu îmi poruncești,
M-ar duce înspre marea biruință,
Și aș vedea cum valul potolești.

Dar sunt blocat în barca neputinței,
Înfășurat renunț a mai lupta.
Izbește iar un val, al necredinței,
Și-mi ia puterea de-a mă apăra.

Ce șanse am ca să-mi auzi strigarea
În hăul ce-i deschis în fața mea;
Sau oare-Ți merit astăzi îndurarea,
Ca mâna să-Ți întinzi spre-a mă scăpa?

Mă las purtat, nu am altă scăpare,
Arunc unelte, tot ce eu aveam
Credeam că îmi vor fi folositoare
Acum le las, nimic nu vreau…

Vezi articolul original 59 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s