În furtună

Ciprian I. Bârsan

Ziua cu noaptea, Doamne, se îngână
Mă lupt cu greu cu valul furios.
Mi-e palidă speranța în furtună,
Și întunericul devine-atât de gros.

De-aș îndrăzni măcar să ies afară
Din barca frântă și să fac un pas,
Să nu privesc la ce mă împresoară
Ci să mă las ghidat de al Tău glas.

Un pas firav, cu minimă credință,
Făcut atunci când Tu îmi poruncești,
M-ar duce înspre marea biruință,
Și aș vedea cum valul potolești.

Dar sunt blocat în barca neputinței,
Înfășurat renunț a mai lupta.
Izbește iar un val, al necredinței,
Și-mi ia puterea de-a mă apăra.

Ce șanse am ca să-mi auzi strigarea
În hăul ce-i deschis în fața mea;
Sau oare-Ți merit astăzi îndurarea,
Ca mâna să-Ți întinzi spre-a mă scăpa?

Mă las purtat, nu am altă scăpare,
Arunc unelte, tot ce eu aveam
Credeam că îmi vor fi folositoare
Acum le las, nimic nu vreau…

Vezi articolul original 59 de cuvinte mai mult

Toamna

E toamnă în sufletul tău pribeag?
S-a mai dus o vară și tot ce îți este drag?
Nu suspina, nu plânge căci a mai rămas
Isus e lângă tine cheamă-l tu indat’.

Nu rătăci în noaptea întunecată.
Căci e un soare ce încă încălzește
Chiar dacă norul îți umbrește ființa
Nu știu care îți este dorința.

Dar știu că este unul care îți poate lua
Povara, tristețea și problema ta.
Rămâi lângă el și valul se va potoli
Iar tu vei sta pe stâncă și nu te vei clinti.

Rămâi în picioare rămâi și te luptă
Căci ai un scut puternic care te ajută
Rămâi la adăpost sub aripa sfântă
Nu te lăsa învins, mai roagă-te, mai strigă.

Genunchii zdrobiți și glasul ce e stins
De atâta plâns ochii îți sunt fierbinți
Inima tânjește după sfântul dor
După Isus acel Mângâietor.

După orice vară caldă
Vine ANOTIMPUL ce e numit TOAMNĂ
Vine iarna rece ce totul îngheață
Dar cei ce rezistă vede
Cum primăvara și soarele sosește.

Dar mai presus de toate
Să nu uităm că sus in cer
Toate astea pier
Lacrimi durere suspine și chin
Caută să îți păstrezi un loc
In cerul divin.

Alev Caienar

Sa plangi cu cei ce plang

3 noiembrie

Text: Ieremia 8:18-9:1

„Sunt zdrobit de durerea fiicei poporului meu,

ma doare si m-apuca groaza.„

 Ieremia 8:21

In fiecare zi, ziarele ne aduc aminte de o lume plina de oameni
care sufar. Un uragan aduce moarte si dezastre. O inundatie
matura multe suflete aducand cu ea moartea instantanee. Doua
vapoare s-au ciocnit si 2000 de oameni si-au pierdut vietile. Te-
roristii ucid misionari. Un barbat si-a omorat intreaga familie. O
tanara mama moare de SIDA, pentru ca barbatul ei traieste in
desfrau. Parinti divortati se lupta pentru custodia copiilor lor. Cum
am putea sa-i ajutam decat plangand cu cei ce plang!

Profetul Ieremia a plans, nu pentru cele ce s-au petrecut, ci din
cauza ca stia ceea ce urma sa i se intample lui Israel. A vazut cum
oamenii isi impietreau inimile fata de adevar. De aceea era in-
grijorat de soarta barbatilor, a femeilor, a baietilor si a fetelor pe
care le vedea zi de zi. Stia ca vremea se apropia, cand o armata
dintr-o tara dusmana va veni sa ucida, sa jefuiasca si sa ia poporul
in robie. Gandindu-se la cele ce urmau sa se intample, a inceput sa
planga. A plans atat de mult, incat adesea este numit „profetul
plangerilor”.

Plangi si tu cu cei ce plang? Esti adanc miscat atunci cand devii
constient de o tragedie? Daca nu, cere-I lui Dumnezeu sa te faca
mai sensibil. Apoi fa ce poti ca sa ajuti. Uneori tot ce poti face este
sa te rogi. Dar alte ori poti sa dai bani sau sa oferi asistenta. Daca,
intr-adevar, plangi cu cei ce plang, atunci vei vrea sa faci ceva de
dragul lui Isus pentru ei. Poate te va costa, dar intr-o oarecare
masura vei ajuta la vindecarea unei rani. – H.V.L.

„Doamne, ajuta-ma sa plang cu cei ce plang

Atunci cand viata nu le e usoara.

Foloseste-ma s-ajut la vindecarea

Acelor rani ce pot pe veci sa doara”. – D.J.D.

„Este nevoie de mila
ca sa punem dragostea in actiune.„

Painea zilnica