Vorbirile de rău sunt o otravă

Ciprian I. Bârsan

Vorbirile de rău sunt o otravă,
În mintea celor ce le îndrăgesc,
Şi mulţi neştiutori fără zăbavă,
Vorbind de rău, mai mult se otrăvesc.

Ei nu au pace-n inima flămândă,
După al „bucuriei cer senin”
În tot ce fac ei n-au nici o izbândă,
Şi alergarea lor e doar un chin.

Ei nu găsesc dorita alinare,
Şi muşcă ca un leu înfometat,
Căci răutatea lor e tot mai mare,
Şi cugetul tot mai împovărat.

Dar nu-i la fel cu cel care slujeşte,
Cu teamă sfântă doar Lui Dumnezeu,
Din drumul lui nicicând nu se opreşte,
La sfatul celor ce vorbesc de rău.

El este bun şi plin de-ngăduinţă,
Şi mijloceşte-n ruga sa smerit,
Pentru acel robit de neştiinţă,
Şi pentru omul de păcat orbit.

Aceasta e ,,RELIGIA CURATĂ”
Ce neschimbată-n veci va dăinui:
Să ai un cuget fără nici o pată,
Şi pe vrăjmaşii tăi să-i poţi iubi.

Amin.

Ilie…

Vezi articolul original 1 cuvânt mai mult

Cum pot Doamne să-ți descriu iubirea Ta

Cum pot Doamne să-ți descriu iubirea Ta
Nu cred că voi găsi asemenea cuvinte
Căci mintea mea și limba nu pot explica
Frumusețea dragostei cerești, preasfinte.

Cum pot învăța și eu ca Tine să iubesc
Să înțeleg adâncul dragostei divine
Cum ai putut să lași Tu tronul Tău ceresc
Pe pământ să vii să înduri așa rușine.

Sunt copleșit Isuse, scump de a Ta iubire
Căci Doamne în fața Ta eu n-am cuvinte
Când văd chipul Tău sublim și a Ta privire
Și mâinile ce m-au cuprins așa de sfinte.

Cum să-ți mulțumesc pentru iubirea Ta
Nu găsesc așa cuvinte Doamne să-ți explic
Pe genunchi mă aplec și în rugăciunea mea
Te voi preamări căci fără Tine sunt nimic.

Cum ași putea Isus să fiu smerit ca Tine
Să ridic și eu de jos pe acel îndurerat
Să fiu blând și pentru cei din jur lumină
Și să iubesc la fel cum Tu m-ai învățat.

Iubirea… este jertfa crucii pe Calvar…
Și în cuvinte omenești e greu de explicat
Ea-i dragostea divină cea fără de hotar
E sângele preasfânt pe Golgota vărsat.

 Mihail Cebotarev 

Umbrele nu te pot rani

2 noiembrie

Text: Psalmul 23

Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,
nu ma tem de nici un rau…
Psalmul 23:4

Oricat de ingrozitoare si prevestitoare de rau poate parea moartea ,ea nu poate sa faca nici un rau sa-l distruga pe copilul lui Dumnezeu.
In cartea sa „Facing Death ” (Confruntarea cu moartea),Billy Graham realateaza o experenta a lui Donald Grey Barnhause,unul dintre dascalin de frunte in studiul Bibliei din prima jumatate a secoulului 20.

Cancerul i-a luat sotia ,lasandu-l cu trei copii ,toti sub 12 ani .In ziua mormantarii,Branhause si familia mergeau cu masina pe sosea ,cand un camion mare a trecut pe langa ei ,arucand o umbra densa pe masana lor .

Intorcandu-se spre fiica lui mai mare ,care cuprinsa de tristete privea pe fereasta ,Branhause a intrebat-o :” Spune-mi draga mea ,ce ai vrea sa treaca peste tine ,un camion sau numai umbra unui camion ?”Privind curioasa la tatal ei ,ea a raspuns:”Fireste ca umbra.Ea nu te poate rani”.

Vorbind tuturor copiilor sai,el a spus :”Peste mama voastra nu a trecut moarte ,ci umbra mortii”.
Charles Haddon Spurgeon a spus:”Moartea in substanta ei a fost indepartata si nu
i-au mai ramas decat umbrele …Nimeni nu se teme de o umbra ,caci umbra nu poate bloca drumul nimanui nici macar o clipa .Umbra unui caine nu poate musca ;umbra unei sabii nu poate ucide „.

Domnul Isus Hristos i-a luat mortii toata puterea distrugatoare prin faptul ca a murit si a platit pentru pacatele noastre si prin faptul ca a inviat dintre cei morti.


Poate ca credinta in Domnul Isus nu va alunga umbrele mortii,dar nu uita ,umbrele nu ne pot rani.” -D.J.D.

El a promis ca fi-va pe aproape;

De-alungul caii ma sustine.

De ce sa tremur cand sfirsitul vine?

Isus si-atuncea e cu mine”. -Jones

Pentru crestin, moartea este ultima umbra
inaintea rasaritului de soare din cer.

Painea zilnica

Manifest pentru lumină

La moara lui Felix

Nu-i veacul acesta un timp de lumină, Chiar dacă țâșnesc irizări de neon Din nimbul de care cu fală se-anină, Iar laserul-rege se urcă pe tron. Cunoașterea crește, prin rupte perdele Vedem mai departe, privind îndrăzneț, Pășim demolând ruginite zăbrele Și credem că veacul acesta-i măreț. Dar nu-i decât zbaterea noastră prin care Confortului dăm din trăire tribut, Și spiritul uită, da, uită să zboare Căci aripa frântă lipită-i de lut. Cum poate fi veacul acesta lumină Când Cel ce-i Lumină e-acum părăsit, Când punem la zid pe acei ce se-nchină, Iar El e din nou printre noi răstignit. Se trag pe lumina scripturilor storuri Și vechi adevăruri sunt prinse-n peceți, Iar candele oarbe primesc azi onoruri, Cu umbrele negre jucând pe pereți. Se moare în beznă, spre moartea eternă, În veacul prezent ce se vrea luminos, Și steagul luminii e astăzi în bernă Când nu e lumină venind din…

Vezi articolul original 29 de cuvinte mai mult