De ce-i atâta tulburare?

Ciprian I. Bârsan

De ce-i atâta tulburare
Și zbucium pe acest pământ
De ce-i la orice colț trădare
Și oameni fără de cuvânt

De ce-i atâta răutate
Și ură și fățărnicie
De ce sunt bârfe pe la spate
Și-atât de multă josnicie

De ce aceia pentru care
Erai chiar viața să ți-o dai
Iți dau pelin în loc de-o floare
Și spini în loc de-un colț de rai

De ce când tu-aduci bucurie
Și pui pe unii atâta preț
Ți se întoarce cu mânie
Cu scârbă,silă și dispreț

Cât de urât e-acel ce n-are
Un minim de recunoștință
Și în momentele amare
Îți răvășește-a ta ființă

De ce-i atâta stricăciune
Și-atâția colți de rinocer
De ce-i atâta-nșelăciune
Și-atâția ce-n mocirlă pier

Privesc spre cerul cel albastru
Și pentu-o clipă vreau să sper
Că n-am ajuns chiar la dezastru
Că mai există caracter

– Amin –

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Îmbrățișări

Să-mbrățișăm iubirea
Pe cruce s-a jertfit
Să nu ne-nvingă firea
Nici vântul cel cumplit.

Să-mbrățișăm Cuvântul
Din Slavă revelat
Spre a spori avântul
Spre Plaiul luminat.

Să-mbrățișăm mustrarea
(Să n-o îndepărtăm)
Va lumina cărarea
Să nu ne-mpiedecăm.

Să-mbrățișăm mesajul
De Duhul Sfânt atins
Va vindeca necazul,
Va stinge-un duh aprins.

Să-mbrățișăm povața
Lăsată de profeți
Vom prețui viața
Uita-vom de tristeți.

Să-mbrățișăm iertarea
Căci răni a vindecat
Ne-a dat răscumpărarea
Și ne-a încununat.

Să-mbrățișăm pe Mire
Și să-L urmăm cu zel
Ne duce-n moștenire
În veșnicul Betel.

George Cornici

O robie care elibereaza

27 octombne

Text: Exodul 21:1-6

El ne-a izbavit de sub puterea intunericului, si ne-a
stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui.

Coloseni 1:13

Dumnezeu urate sclavia, dar aceasta era atat de adanc inra-
dacinata in societatea din timpul lui Moise, Incat El a mo-
dificat-o in loc s-o desfiinteze. El a asigurat o cale pentru ca sclavii
din poporul Israel sa-si dobandeasca eliberarea, dar unii dintre ei
nu doreau sa-si schimbe rolurile. Isi aratau aceasta dorinta su-
punandu-se voluntar la o ceremonie simpla in care sclavul se aseza
cu una din urechi langa usiorul usii si urechea ii era strapunsa, ca
semn al consacrarii din dragoste pentru o viata de slujire. Deve-
neau astfel sclavi din alegere, nu din necesitate. Si acest fel de
sclavie duce la libertate.

Cand devenim crestini, noi, ca si cei ce treceau prin ceremonia
strapungerii urechii, schimbam robia involuntara pe o sclavie din
alegere. Toti cei necredinciosi raman robii „puterii intunericului”
(Col. 1:13). Aceasta robie poate fi fata de un ritual religios, fata
de droguri sau bautura, ambitie sau mandrie, sau fata de poftele
carnii. Cei care cred ca adevarata libertate este sa poti face ceea
ce vrei, nu-si dau seama ca felul de viata fara restrictii si la
intamplare este cea mai grea robie. Cei care traiesc astfel se jefuiesc
singuri de orice sens si scop si in final pierd capacitatea de-a
dobandi satisfactii adevarate.

„Cei care aleg sa-I fie robi lui Isus Cristos gasesc adevarata liber-
tate. Alegerea aduce eliberare de frica, eliberare din neputinta,
eliberare de puterea pacatului, libertatea de a fi tot ceea ce vrea
Dumnezeu sa fii. Ai ales robia care duce la libertate?” – H.V.L.

Cristos sfarma catusele nelegiuirii

Ca sa-I stiu legaturile desavarsirii;

Aceasta libertate prin sangele-Ti divin

Ti-aduc ca rob pentru vecie si ma-nchin.” – F. Hess

Prin credinta in Cristos trecem
din sclavia pacatului in libertatea mantuiri
i.”

Painea zilnica