Pământul roditor

Mi-e spicul sterp, uscat de vânt şi-arşiţă,
Lucrarea mea de paie-i arsă, scrum,
Fără de rod e-a inimii mlădiţă
Căci a căzut sămânţa lângă drum.

Cât un grăunte-i slaba mea credinţă,
Dar cresc şi ai îngrijorării spini,
‎Înăbuşită zace-n neputinţă
Căci a căzut sămânţa-n mărăcini.

‎E-n mine parc-o dâră de lumină,
Dar ‎în furtuni e-un licăr laş, fricos,
Stau bine-ascuns prigoana să nu vină
Căci a căzut sămânţa-n loc stâncos‎.

Cu mâna goală mă întorc la Tine
Fără de untdelemn, cu duhul stins,
Adu-mi lumina Ta, trăieşte-n mine
C-a deznădejdii beznă m-a cuprins!

‎Fă-mi inima pământul bun, o Doamne,
Desţeleneşte-n ea un nou ogor!
‎Dac-am ajuns în ale vieţii toamne,
Fă-mă, te rog, pământul roditor!

„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene! În timp ce semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o. O altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod. Alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută“(Marcu 4: 3-9)

Olivia Pocol

Iti pasa?

24 octombrie

Text: Romani 9:1-5

„Caci aproape ca doresc sa fiu eu insumi anatema,

despartit de Cristos, pentru fratii mei, pentru rudele mele

trupesti.„

Romani 9:3

Cinci baieti au aruncat cate o moneda de 1 cent in farfuria
colectei misionarilor, spune o povestire. Unul dintre ei a pus
moneda si a ras. Era un cent subtire, simbol al inimii sale inguste,
a atitudinii sale nepasatoare fata de soarta celor pierduti. Al doilea
baiat a pus centul lui si s-a uitat in jur, evident multumit de sine
insusi. Era o moneda stralucitoare de arama lustruita, simbol al
unei inimi mandre. Al treilea baiat si-a pus banutul cu retinere,
spunandu-ti: „Presupun ca trebuie sa fac lucrul acesta din moment
ce si altii il fac”. Moneda de otel era simbolul unei inimi reci.

Urmatorul a fost un baiat care a varsat o lacrima si a spus:
„Saracii pagani”. Era un cent de argint dat cu mila. Al cincilea baiat
a venit cu o inima franta: „Doamne Isuse, a spus el, dau de dragul
Tau, sperand ca multi oameni vor crede in Tine”. Era o moneda de
aur a compasiunii si a iubirii.

Cum raspunzi atunci cand te gandesti la cei pierduti in lume, cei
ce locuiesc cu tine in cartier, In orasul tau, sau pe alt continent
indepartat? Priveste la exemplul lui Pavel, care plange pentru
mantuirea neamului evreiesc – poporul sau. El era in acord cu
Cristos, care a vazut multimile si „I s-a facut mila de ele, pentru ca
erau necajite si risipite, ca niste oi care n-au pastor” (Matei 9:36).

Daca vom ramane in partasie cu Mantuitorul nostru care ne poarta
de grija, vom deveni si noi asemenea Lui in dragostea pentru cei
pierduti. Apoi, motivati de mila Sa, vom deveni crestini carora le
pasa – P.R.V.

„Pune-n noi un foc, ne scoala, Te rugam!

In timp ce lumea piere, noi ne vedem de drum;

Fara scop si pasiune, traim pentru acum.

Pune-n noi un foc, ne scoala, Te rugam!” – Cushman

„Unui crestin ii pasa de lume
atunci cand disperarea o apasa.„

Text: Galateni 5:16-26

Painea zilnica