Amprenta divină

onisimbotezatu

Amprenta divină

Nu sunt super erou
Nici vreo legendă,
Nu-s tare în egou.
Nu sunt prea priceput
În tainele vieții,
Nu sunt nici prinț,
Nici duce sau vreun rege,
Nu sunt nici semizeu.
Tot ce e strălucire
Pe mine și în sine-mi
E amprenta divină,
E degetul lui Dumnezeu.

Adesea am sclipiri
Și pulbere de geniu,
Pe-alocurea am perle
Rubine și mistere.
Să știți, nu-s ale mele
Chiar de sunt autorul
Izvorul nu sunt eu,
Nu vă mirați de mine,
Nu mă umflați în pene!
Vorbiți cu Creatorul.

Primesc mesaje-n noapte,
Mi-e greu să-mi spun proorocul,
Alesul, luminatul
Poetul, elevatul,
Oh! Nu…
Mai sus de mine,
De minte și mistere,
De lume și natură
Tronează Prea Înaltul.

Eu uneori am frici,
Am slăbiciuni în mine
Lumina mă omite,
Iar uneori cad pradă
În pofte felurite,
Mă lupt ca fie cine
Cu patimi și ispite.
Dar simt mereu în pieptu-mi
Pe…

Vezi articolul original 121 de cuvinte mai mult

În fiecare suflet

În fiecare suflet creşte-un spin
Ce-nsângeră-ale rozelor petale,
Toţi tăinuim un dor, ori un suspin‎
În spatele-nfloririi triumfale.

Adânc e-nfipt în suflet un ţepuş
Şi nu ni-i luat, oricât am implora,
Fără sudoare nu-i niciun urcuş‎,
Nici nu primim făr-a ne-ndatora.

‎În cel mai larg surâs vezi câte-o umbră,
În tot seninul vine câte-un nor,
Chiar dimineaţa uneori e sumbră,
Ceru-n amiază-i plumb apăsător.

‎Purtăm cu toţi în suflet o povară,
Tot adunăm, uităm să dăruim,
Chiar clipa cea mai dulce ni-i amară,
Şi visul cel mai ‘nalt îl năruim.

Chiar cel mai hotărât are-o-ndoială,
Înfrângerea ne face temători,
Dar nu e umilinţă, nu-i sfială,
Ne-ascundem dupa măşti, bănuitori.

Şi-n cel mai nobil suflet este vină,
Pâna şi-n crini e albul pângărit,
Nici sub obroc nu mai avem lumină,
Prea fără griji aici ne-am cuibărit.

E un Adam în noi, în fiecare
Şi-al Evei gând în toţi a încolţit …
O, Doamne, dă-ne-n suflet vindecare,
Iar harul Tău ne fie înmulţit!

“Căci toţi au păcătuit și sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23

Olivia Pocol

Ia medicamentul

17 octombrie

Text: Ioan 1:1-13

Dar tuturor celor ce L-au primit…
le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 1:12

Multi oameni nu sunt singuri si cum pot ei sa fie siguri ca
Dumnezeu i-a iertat si ca ii va primi in cer. Nu stiu ce
inseamna sa-L primesti, sa crezi in, sau sa-L accepti pe Cristos.

Pentru a ajuta audienta sa inteleaga acest adevar, doctorul-
predicator Walter L. Wilson obisnuia sa spuna o ilustratie, pe care
o are in cartea sa „The Romance of a Doctor’s visits” (Romania
vizitelor unui doctor). Odata, in timp ce predica, Wilson a luat un
vas in mana, l-a ridicat in sus, Si a spus: „Sa ne imaginam ca acesta
este o sticluta cu un medicament, dovedit fara indoieli ca fiind un
medicament ce vindeca tusea. De aceea eu va pot da cuvantul meu
ca este in masura sa va vindece de tuse”. Dr. Wilson a intrebat
atunci audienta: „Ce credeti? Poate medicamentul acesta sa-mi
faca bine?” A facut o pauza, asteptand raspunsul. Au trecut cateva
momente. Linistea a fost sparta in sfarsit, de vocea unui baietel care
a spus: „Nu, numai in cazul ca-l veti lua!” Copilul avea dreptate.
Oricat ar fi medicamentul acela de bun impotriva tusei, beneficiile
lui nu vor putea fi simtite – numai in cazul ca a fost luat.

Acelasi lucru este valabil si despre mantuire – a fi iertat si a merge
in cer. Cu toate ca Isus ne-a asigurat toate acestea prin moartea
Sa pe cruce, tot ceea ce a realizat El la cruce nu ne va folosi la
nimic daca nu-L primim pe El.

Ai crezut tu vreodata tot ce ne spune Biblia despre Isus, Si l-ai
cerut tu sa fie mantuitorul tau personal? Adu-ti aminte, „acei care-L
primesc” pe Isus devin „copiii lui Dumnezeu”. – R.W.D.

Neprihanirea lui Cristos

Se da gratis orisicui;

Se cere numai ne-ndoios

Sa crezi in Fiul Tatalui.” – D.J.D.

Cristos te va primi intotdeauna
numai daca crezi.

Painea zilnica