Măreața Lui zidire

Motto: „”În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui
veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii,
când te uiți cu băgare de seamă la ele, în lucrurile făcute de El.””
Amin! Rom. 1/20.

Privind spre cer, spre norii ce plutesc
Și atâtea întrebări în minte se ivesc:
Cum poate soarele din beznă să răsară
Să lumineze lumea, apoi s-apună-n iară?
Nu-și lasă răsăritul și nu-și pierde apusul
Și fără să se-abată, el își urmează dusul…
La strălucirea lui, și stelele se-ascund
Iar razele lui calde ce printre nori pătrund
Îmbrățișând pământul cu căldură și lumină,
Natura o preschimbă în edenică grădină.

Cum pot oare norii înnegriți tăciune
Să ningă atât de alb? Și-i o minune
Că fulgii gingași ca floarea de cireș
La locul hărăzit să cadă fără greș
Și să aștearnă pe pământ un alb covor
Năvădit din aburi și țesut în nori –
Învelind pământul ce-atârnă pe nimic
Cu o mantie albă ca de borangic…

Cum pot oare norii să poarte atâta apă
Și de greutatea lor burduful nu le crapă?
Apoi, în stropi de rouă să o reverse-n zori
Și până la miezul zilei s-ajungă iar în nori…
Și cine este Acela care stârnește vântul
Ce, fără să ostenească, cutreieră pământul?
Și i-a dat puterea norii să îi poarte
Spre locuri fără apă atâta de departe,
Pe care le preface în izvoare reci de ape
Ca orice ființă vie din ele să se adape.

Răspunsul e doar unul: Avem un Creator,
Dumnezeu cel veșnic, a toate Ziditor!
El a făcut și cerul presărat cu stele,
Pământul și marea cu tot ce este-n ele…
Și toate-s rostuite cu atâta înțelepciune
Că nu-i grai omenesc ca să poată spune
Măreața Lui zidire cu înfăptuiri alese –
Lucrări desăvârșite, de noi neînțelese.

Ridicați-vă, dar, ochii înspre cer și priviți –
Spuneți ce credeți, spuneți ce gândiți:
Cine-a făcut mulțimea mare a stelelor
Să meargă după număr, în șir oștirea lor?
Dumnezeu e Cel ce poate să le îndrume,
El, care le cheamă pe toate după nume –
Iar puterea și tăria Lui este așa de mare
Că una nu lipsește la a Sa chemare.

Mare-i Dumnezeul nostru și puternic,
Că nimeni dintre muritori nu-i vrednic
Ca să Îl vadă la chip și înfățișare! …
Că El este Duh, nu-i ființă muritoare
Dar veșnica-i putere și a Sa dumnezeire –
Însușirile-i nevăzute pline de strălucire,
Încă de la facerea lumii se văd lămurit
Dacă te uiți cu atenție la tot ce-a zidit.

Iar lucrările Sale sunt atât de minunate,
Lucrări desăvârșite, mari și înfricoșate!
De aceea, înaintea Lui în rugă să te-apleci
Zicând: Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci!

Ioan Vasiu 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s