Psalmul 94

O Doamne, Dumnezeul răzbunării
Mărite Dumnezeu răzbunător
Te scoală și răspunde-ne chemării
A-ntregului pământ Judecător.

Și celor mândrii, Doamne, răsplătește
Dup-a lor fapte, plata să-și primească
Cât timp cel rău întruna biruiește?
Chiar până când cei răi să biruiască?

Mărețe cuvântări ei țin oriunde
Și-ntruna cu trufie ne vorbesc
Crezînd că niciodată n-or răspunde
Și toți cei ce fac răul se fălesc.

Pe-al Tău popor ei îl zdrobesc cu anii
Și moștenirea Ta o asupresc
Iar pe străin, pe văduvă. . și-orfanii
Înjughie, îi-ucid și-i nimicesc.

Ei cred că Dumnezeu nu ia aminte
Și zic: -Nu vede Domnu’. . -n sinea lor
Treziți-vă! voi oameni fără minte
Când o să vă-nvățați nebunilor?

Să nu audă? credeți că se poate
Acel care urechea a sădit?
Să nu privească și să vadă toate
Acela care ochiul a-întocmit?

Acel ce printre neamuri pedepsește
Să nu îi pedepsească nu se poate. .
El, ce-a dat minte omului cunoaște
A omului gândiri deșarte toate.

Ferice este de-acel om pe care
Tu-l pedepsești. . și-nveți din Legea Ta
Șă-l liniștești în zilele amare. .
Pân’ groapa celui rău se va săpa

Pe-ai Lui nu-i lasă Domnul niciodată
Și moștenirea nu-și va părăsi
Ci face cu dreptate judecată
Și bună, cei curați o vor găsi

Cine-mi ajută când cei răi se-arată?
Cine-mpotriva lor m-a sprijinii?
De n-ar fi Domnul ajutor de-ndată
Sub umbra morții sufletul mi-ar fi.

Căci ori de câte ori zic cu-ntristare:
”Piciorul mi se clatină întruna”!
O, Doamne bunătatea Ta cea mare
Mă sprijină din plin întotdeauna

Când gîndurile negre se frământă
Și tulburare-mi fac ‘năuntrul meu
O Doamne mângăierea Ta cea Sfântă
Înviorează sufletul mereu.

Te-or pune pe-al lor scaun de domnie
Cei răi, ca peste ei Tu să domnești?
Scutiți de legi ei pregătesc urgie. .
Nenorociri ce nici nu le gândești.

Pe cel neprihănit vor să-l omoare
Nevinovatul sînge a-l vărsa. .
Dar Domnu-mi este turnul de scăpare
Da, Dumnezeu pe veci e stânca mea.

El face ca asupra lor să cadă
Nelegiuirea și-i va isprăvi
Prin răutatea lor ca toți să vadă
Căci Domnul nostru îi va nimici.

Daniel Hozan

Majoritatea nerecunoscatoare

10 octombrie

Text: Luca 17:11-19

Isus a aluat cuvintul si a zis: „Oare n-au fost curatati toti
cei zece? Dar ceilalti noua, unde sunt?”

Luca 17:17

Cu multi ani in urma, Arthur Vandenberg, senatorul statului
Michigan, s-a intors acasa ca sa candideze pentru o noua
perioada legislativa. A vizitat pe multi, a strans maini si a solicitat
oamenii sa voteze pentru el. Intr-un orasel a vizitat o familie, ai
carei membrii fusesera ajutati de el intr-un mod sau altul. Cand i-a
spus capului de familie ca ar aprecia mult sprijinul lui la alegerile
care urmau sa vina, batranul i-a raspuns: „imi pare rau, dar vom
vota pentru adversarul dumneavoastra”. „Bine, a spus senatorul,
apreciez sinceritatea dumitale. Dar pot sa te intreb de ce nu poti
vota pentru mine?” „Pentru ca”, a spus batranul, n-ati facut nimic
pentru noi in ultima vreme.”

Cei noua leprosi din textul nostru de azi au fost mult mai lipsiti
de recunostinta decat acest om. Domnul i-a curatit de boala lor
fatala, si cu toate acestea au plecat mai departe, sa se bucure de
noua lor libertate pe care o gasisera, si nu mai auzim nimic despre
ei. Numai un singur lepros s-a intors la Isus, pentru a-si exprima
gratitudinea si a I se inchina.

Cum au putut cei noua sa fie atat de lipsiti de recunostinta?
Pentru a gasi un raspuns, tot ce trebuie sa facem este sa privim in
propriile noastre inimi. Cat de repede uitam tot ce suntem sau ce
avem din mana lui Dumnezeu! Trebuie continuu sa hranim harul
recunostintei prin rugaciune, lauda, si slujirea altora. Aceasta ne
va pazi de-a lua binecuvantarile Domnului ca pe un drept, crezand
ca le meritam.

Fie ca noi sa nu fim niciodata parte din majoritatea nerecu-
noscatorilor.- D.J.D.

Laudati pe Domnul toti ai Lui,

Cei ce stiti ca toate-I datoram.

Bucurosi-naintea Domnului

Cu tot ce-avem sa ne-nchinam.” – Kelly

Dumnezeu nu ne datoreaza nimic
ci ne daruie totu
l”

Painea zilnica