Privilegiu si responsabilitate

Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat
mult, i 
se va cere mai mult.  Luca 12:48

Privilegiul si responsabilitatea sunt inseparabil legate si tesute
impreuna in aproape tot ce facem. In cartea Genesei citim ca
Dumnezeu a dat lui Adam si Evei stapanirea peste toata gradina
Edenului. Au avut mari privilegii. Dar Domnul i-a chemat si la mari
responsabilitati: sa lucreze si sa pazeasca” gradina si sa se in-
cadreze in limitele impuse de El (2:15-17).

Principiul privilegiu-responsabilitate este in special vizibil in
relatiile fata de mediul nostru inconjurator. Recent, am auzit pe
cineva plangandu-se impotriva regulamentului de vanatoare. Se
pare ca ar fi dorit sa mearga in paduri, sa traga in tot ce-i place si
sa ia cat voieste. Dumnezeu ne-a lasat animalele salbatice si ne-a
dat permisiunea sa le mancam carnea (Gen. 9:1-3). Vanatoarea nu
este rea, si legile tarii permit vanatoarea. Dar legea recunoaste si
responsabilitatea noastra de-a mentine echilibrul in natura pentru
generatiile viitoare.

Acest adevar este valabil si cu privire la folosirea resurselor
naturale in folosul nostru. Putem extrage carbuni, gaz natural si
petrol din pamant, sa taiem copacii pentru cherestea. Dar trebuie
sa ne aducem aminte ca toate aceste privilegii poarta cu ele si
responsabilitati Ia fel de mari, atat fata de Dumnezu cat si fata de
semenii nostri. Pentru ca celor ce li se incredinteaza mult, multe
li se cer.

Multumirea fata de Dumnezeu si gospodarirea cu chibzuinta a
tot ceea ce ne-a dat Dumnezeu sunt esentiale daca vrem sa ne
bucuram de privilegiile acordate si sa ne implinim responsabi-
litatile. – H.V.L.

Natura creata de Dumnezeul Cel sfant

Nu trebuie folosita la-ntamplare.

Suntem ispravnicii averii Sale

Si-avem o responsabilitate mare.” – D.J.D.

Privilegiul si responsabilitatea
sunt doua fatete ale aceleiasi monede.

Painea zilnica

Sonet cu mesteceni

La moara lui Felix

Mă fulgeră mestecenii cu-argint
Din trunchiul alb îndrăgostit de soare,
Cu toamna-n ramuri ca o sărbătoare,
Căci fiecare frunză-i un florint.

Tresar uimiți la cea mai mică boare
Din frunzele bătute-n hiacint,
Și-n tremurul ce pare doar alint
Se simte o plăcută-nfiorare.

Când sufletul mi-e uneori inert
Și nu simt Duhul slavei cum adie,
Mă smulge, Doamne, din acel deșert.

Și-nfiorat de sfânta-I melodie,Eu să răspund cu un întreg concert,
Vibrând profund în bronz de veșnicie.

Simion Felix Marțian
Siegen, 24 septembrie 2021

Vezi articolul original

Cuvântul Meu

Te văd cum plângi
Șı îți cunosc durerea
Adeseori tu cazi învins
Și crucea-ți pare tot mai grea.

Cuvântul Meu e pentru tine
Să-ți spun că și-astăzi te iubesc
În orice ce zi am fost cu tine
Nu m-ai văzut, dar încă te păzesc.

A fost o vreme de-ncercare
Căci Eu, Isus am vrut să-ți văd credința
Am fost dator să te încerc
Să vezi ce-nseamnă pocăința.

Cuvântul Meu e pentru tine
Să știi că încă te veghez
Deși te-ai depărtat de Mine
Eu sunt aici chiar de nu Mă vezi.

M-am purtat cu tine ca un tată
Ce își iubește-ai săi copii
Cuvântul Meu e pentru tine
Și-ți spun ca lângă Mine să rămâi.

Cuvântul Meu e pentru tine
Și-ți spun cu drag să te întorci
Să lași plăcerile de-o clipă
Ce te duc la roșcove și porci.

Să înțelegi căci Eu sunt Domnul
Ce te-am ales al Meu să fii
Să nu ai inima-mpărțită
Să poți să fii dintre-ai Mei fii.

Cuvântul Meu e pentru tine
Cuvântul sfânt și-adevărat
Ce te salvează de la moarte
Și te scoate din păcat.

Adu-ți aminte de cuvântul
Ce ți l-am spus de la-nceput
Că voi fi mereu cu tine,
Te-am păzit căci ai crezut.

Cuvântul Meu e apa vie
Ce te poate ajuta
Să înaintezi pe cale
Să ajungi în țara Sa.

Cuvântul Meu îți dă o șansă
Să te ridici de-unde-ai căzut
Cuvântul Meu îți dă putere
Să biruiești ce n-ai putut.

Cuvântul Meu e pentru tine
Să-ți spun și azi că  te iubesc
Cuvântul Meu îți spune-n taină:
„Vino, căci astăzi te primesc”.

 Cărbunescu Claudiu 

Modelul desavarsit

Calcati pe urmele mele, Intrucat si eu
calc pe urmele lui Cristos.” 1 Corinteni 11:1

Cand ne punem ancrederea in Cristos pentru a fi mantuiti, pri-
mim o nou viata si un nou destin. Inaintea lui Dumnezeu
suntem imbracati in neprihanirea desavarsita a Iui Cristos. Totusi
in viata noastra de zi cu zi, a invata sa calcam pe urmele lui Cristos
cere timp. Daca ne atintim privirile asupra Lui si umblam in
ascultare de vointa Sa, devenim din ce in ce mai asemanatori cu El
si aducem onoare si glorie numelui Sau.

In cartea sa „Cum sa incepi viata crestina”, George Sweeting ne
relateaza aceasta povestire: ” Intr-un oras italian exista o statuie a
unei fete din Grecia cu o fata frumoasa, un trup plin de gratie, si
o expresie nobila. Intr-o zi,o fata saraca de la tara s-a oprit in fata
statuii. A stat multa vreme admirand-o, dupa care s-a dus acasa s-a
spalat pe fata si si-a pieptanat parul. A doua zi s-a dus din nou in
fata statuii admirand-o indelung, dupa care s-a dus iarsi acasa. De
data aceasta si-a carpit hainele zdrentuite. Zi de zi fata se schimba
treptat, fiinta ei devenea din ce in ce mai gratioasa si fata ei capata
trasaturi tot mai alese, pana cand, in mare masura, infatisarea ei
reflecta faimoasa statuie. A fost transformata in infatisare!” Sweet-
ing comenteaza: „Tot la fel, omul spiritual trebuie in fiecare zi sa
caute sa se potriveasca cu chipul desavarsit al Domnului si Man-
tuitorului nostru Isus Cristos”.

In timpul cat a fost pe pamant, Domnul nostru S-a aratat umil,
iubitor, plin de rabdare, iertator, plin de spirit de sacrificiu, milos,
supus, ascultator, curajos si sfant. Nu e de mirare ca Pavel a spus
ca el calca pe urmele lui Cristos. Domnul este modelul nostru
desavarsit.- R.W.D.

Sa fiu ca El sfant si fara de pacat,

Cu duhul bland si cugetul curat.

Mai mult ca Isus zilnic sunt

Umplut de Duhul Lui cel Sfant. – Ellsworth

Copiii lui Dumnezeu ar trebui sa fie recunoscuti

dupa o asemanare tot mai mare

cu Tatal lor ceresc

Painea zilnica

Doar tu și El

tu… imperfect, 
slab, fără vlagă, 
copleșit de grijă și lupte, 
clătinat de îndoieli, 
frământat de întrebări fără răspuns,
rănit, descurajat, plin de teamă
pierdut deseori printre cuvinte,
lacrimi și strigăte mute,
rătăcitor între pământ și cer,
dar mereu regăsit,  
stai acolo, așa cum ești, 
tu față-n față cu El.

El… perfect, 
atotputernic, sfânt, 
atotștiutor, stâncă tare, 
drept, bun, iubitor
Dumnezeu care te vede,
te ascultă, te înțelege,
te alină, te ajută,
te ridică, te iartă,
te învață, te îndrumă, 
îți vorbește… ție.

Faci liniște,
să auzi vocea Lui 
să-L cunoști, 
să te miri,
să-I descoperi harul,
să-L lași să te atingă,
să te transforme,
să ia chip în tine
ca tu… da, chiar tu,
după timpul cu El,
să fii din ce în ce mai puțin ca tine 
și tot mai mult ca El!

Vezi articolul original

Statornicie pe cale

Vom evita căi străine de Scriptură
Convinși fiind că-n dezastru sfârșesc
Nu ne atrage contemporana cultură
Cu-a ei sfidare nebună și chip grotesc.

Vom sta pe fundamentul deja așezat
(E temelia ce nu se urnește)
Din ea nici o piatră nu s-a uzat
C-a fost clădită dumnezeiește.

Cuvântul ne-aduce totale convingeri
Din treaptă-n treaptă spre Rai să suim
În tot ce facem să fie distingeri
Între ce e lumesc și ce e sublim.

Valuri de tentații atacă mereu
Cum vom reuși să stăm în picioare?
Mergând cu Cel ce-a-nviat- pe traseu
Slujindu-L cu cea mai înaltă ardoare.

Ne-abatem din calea celor batjocoritori
Rugând Cerul să le schimbe purtarea
Și-n loc de zgură s-aibă sărbători
Să fie-n stare să-nvingă-ncercarea.

Purtați peste tot de vântul îndoielii?
Așa a fost odată, atrași de fantezii
Dar azi e-n noi un duh al îndrăznelii
De-a sta în Legământ în fiecare zi.

Nu pe nisip ne-am așezat locuința
Și nu ne bazăm pe-un ajutor omenesc
Cunoaștem calea și cunoaștem cerința
De-a accepta doar sprijin dumnezeiesc.

În lumea schimbărilor atât de frecvente
Al nostru Părinte e-același din veci
Să vină necazuri, să vină torente
Ne îndreptăm spre Țel pe sfinte poteci.

George Cornici

O inima ce canta

Pe la miezul noptii, Pavel si Sila se rugau,
si cantau cantari de lauda lui Dumnezeu…

Fapte 16:25

Pavel si Sila erau intr-o stare jalnica. Stateau in temnita dina-
untru, cu spatele sangerand dupa bataia cruda si cu picioarele
stranse in butuci. Cu toate acestea nu se plang, ci se roaga – nu
ofteaza ci canta! Asa se intampla atunci cand credinta triumfa
asupra circumstantelor – cand bucuria spirituala da biruinta in
suferinte fizice. Trupul poate fi intemnitat dar sufletul mantuit, nu.
El poate zbura deasupra necazurilor prin puterea lui Cristos. Harul
lui Dumnezeu rupe legaturile necazului si poate sa-i conduca pe
altii spre lauda si slavirea Aceluia care daruieste bucurie eterna.

Un crestin, pe nume Robinson, trebuia sa coboare intr-o mina de
carbuni pentru a aduce niste informatii de la un miner. Cand a
ajuns jos, a intrebat pe unul din mineri cum ar putea sa-l gaseasca
pe acel om. O, nu vei avea nici o dificultate, a spus omul, cu
siguranta ca il veti gasi cantand”. In timp ce Robinson inainta de-a
lungul galeriilor intunecoase ale minei, se gandea ca acest om
trebuie sa cante unul din acele imnuri sumbre, ca de exemplu:
Valea umbrei mortii m-ameninta iar”. N-a mers mult, cand a auzit
in schimb o voce vesela cantand cu bucurie:

In Tara unde curge
laptele si mierea / A mea e bogatia intregului tinut / Aici straluce
pururi ziua fericita / si noaptea mea de patimi pe veci a disparut”.
Harul lui Dumnezeu schimba noaptea in zi si durerea in cantare.
Doamne, daruieste-ne inimi ce canta! – H.G.B.

Prin tumultul luptei mari si grele
Aud mereu un cantec, dulce, sfant
si-n suflet imi rasuna-al lui ecou,
Cum as putea sa tac si sa nu cant? „- Lowry

Credinta in bunatatea lui Dumnezeu
da tarie sufletului
si o cantare inimii.

Painea zilnica

Ferice de acel ce dăruiește

Ciprian I. Bârsan

Ferice de acel ce dăruiește
Și dă o Doamne în Numele Tău
Căci binecuvântarea Ta îmbogățește
Iar când e în nevoie,îl scapă de la greu

Ferice de acel milos și darnic
Ce simte cu acel nenorocit
Ce dă cu bucurie, nu fățarnic
Și-atunci când face-un bine,e cel mai fericit

Toți cei ce dăruiesc , ca pentru Tine
Au masa plină-n fiecare zi
Și nu duc lipsă-aici de nici un bine
Căci Tu le porți de grijă,ca la ai Tăi copii

Ferice de acel ce se jertfește
Și strânge pentru ceruri bogății
Ce partea Ta o Doamne, n-o oprește
Și-adună o comoară, în cer, pentru vecii

El are-n el,nădejdea mântuirii
Și inima lipită de-al Tău Har
Iar ochii ațintiți spre răsplătire
Spre ziua când din slavă, Te vei întoarce iar

Ferice de acel ce se încrede
În Tine și-n Cuvântul Tău curat
Ce-n tot și-n toate, mâna Ta o vede
Și…

Vezi articolul original 10 cuvinte mai mult

N-ai teamă !

În ziua când eu Te-am chemat
Simțeam că totul se destramă
Atuncea Te-ai apropiat
Și m-ai privit zicând: -N-ai teamă!

Priveam la valul de temut
Căci nu aveam nici o scăpare
Și-abia atunci am cunoscut
Cât e puterea Ta de mare.

Căci ești Stăpân și peste vânt,
Și peste marea-nfuriată. .
Când ai rostit primul cuvânt
Furtuna s-a oprit deodată.

Când cu putere-am fost izbit
De stânci puternice, tăioase
Trimis de Tine, a venit
Un Înger, care mă scăpase.

Mi-a spus: ”Sunt lângă tine-aici
Să te ajut prin încercare. .
De val să nu te mai înfrici
Chiar dacă-i furios și mare. .

Chiar dacă te trântește jos
Și însăși viața-ți amenință
Tu cheamă-L pe Isus Hristos
La El sunt toate cu putință”.

De-atunci am mai întâmpinat
Furtuni și valuri și probleme
Trecându-le am realizat
Că n-am de cine a mă teme

Catargul Sfânt, cum alte nu-s
Purtând corabia pe mare
E crucea Domnului Isus
Puternică, biruitoare.

Prin toate câte m-ai trecut
Și Doamne, câte mă vei trece
Oricât ar fi de neplăcut
Tu lângă mine vei petrece.

Vârtejul Tău vine precis
Când programată-i încercarea
Dar uneori mai e trimis
Numai să curețe cărarea.

Furtuni au fost. . și-or mai veni
Ea ne găsește și ne-ncearcă. .
Mereu de stânci ne va lovi
Zdrobindu-ne a vieții barcă.

Cuvântul Tău e încercat
Și vrednic de luat în seamă
Și eu în el stau ancorat
Prin el Î-mi spui mereu: ”N-ai teamă!”. .

Pe mulți furtuna i-a lovit
Și scufundați au fost în valuri
Iar viața lor li s-a sfârșit
Pierzându-și orice idealuri.

Căci au plecat fără Isus
Vâslind foarte grăbiți ‘nainte
Și n-au luat. . oricât le-a spus. .
Nimic din lucrurile sfinte.

Păreau că sunt de neclintit
Stăpâni pe ei, în siguranță. .
Dar când furtuna s-a ivit
Le-a măturat orice speranță. .

Să știți, furtuna e pe drum
Și multe vieți le amenință
Căci nu se poate nicidecum
Să reușești fără credință.

Aș vrea la cât mai mulți să spun
Că Domnul încă mai iubește
Că încă iartă, încă-I bun
Și astăzi. . încă mântuiește.

De ce nu vrei ca să-L primești
Mântuitorul azi te cheamă
El te îndeamnă să-ndrăznești
Căci doar mergînd cu El. . n-ai teamă.

Daniel Hozan

Iertati de toate pacatele

…si sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui,
ne curateste de orice pacat.
1 Ioan 1-10

Cand Isus a murit pe Cruce, El a platit pedeapsa pentru toate
pacatele lumii. Aceasta inseamna ca atunci cand credem in Isus
ca Mantuitorul nostru, experimentam o iertare completa. Desi pot
exista consecinte dureroase pentru pacatele noastre, aceasta nu
reprezinta pedeapsa. El a platit pretul pentru toate.

Totusi, unii crestini au probleme cu acceptarea iertarii complete
a lui Dumnezeu. O femeie mi-a povestit recent despre viata pe care
a trait-o inainte de-a fi mantuita. Umblase din bar in bar

incurcandu-se cu diferiti barbayi- Au trecut de atunci cativa ani. L-a
primit pe Isus ca Mantuitorul ei si s-a casatorit cu un crestin. Cu
toate acestea, nu putea sa-si scoata din minte viata de dinainte. Se
temea ca Dumnezeu ii va da necazuri sotului ei si o va pedepsi
pentru viata ei traita in pacat. Nu putea sa creada ca Dumnezeu a
iertat-o, dar El a facut acest lucru.

Sa citim textul Scripturii din nou: Sangele lui Isus Cristos, Fiul
Lui, ne curateste de orice pacat”. si ce s-a petrecut cu ele? Ele se
afla pe fundul celei mai adanci mari (Mica 7:19)- Ele au fost
indepartate de la noi atat cat este de departe rasaritul de apus (Ps.
103:12). Dumnezeu nu-Si mai aduce aminte de ele (Evrei 8:12).

Cu ce drept aceasta femeie ingrijorata, sau oricare din noi insine,
mai tinem socoteala acestor pacate impotriva noastra insine? Sa
ne mai gandim la ele? Sa credem ca Dumnezeu ne va pedepsi?
Niciodata! Moartea lui Cristos a fost pedeapsa suficienta pentru
ele. Ea este baza in care am fost iertati de toate pacatele noastre.

– D.C.E.

Poate cel mai mare pacat fi iertat,
Vina lui a fost pe deplin platita.
Murind rastignit Cristos sus pe Calvar,
Pedeapsa-ntreaga a fost ispasita.” 
– D.J.D.

Cand Dumnezeu ne mantuiete,

pacatele ne sunt iertate si uitate pentru totdeauna.

Painea zilnica