Mă fulgeră mestecenii cu-argint Din trunchiul alb îndrăgostit de soare, Cu toamna-n ramuri ca o sărbătoare, Căci fiecare frunză-i un florint. Tresar uimiți la cea mai mică boare Din frunzele bătute-n hiacint, Și-n tremurul ce pare doar alint Se simte o plăcută-nfiorare. Când sufletul mi-e uneori inert Și nu simt Duhul slavei cum adie, Mă smulge, Doamne, din acel deșert. Și-nfiorat de sfânta-I melodie,Eu să răspund cu un întreg concert, Vibrând profund în bronz de veșnicie. Simion Felix Marțian Siegen, 24 septembrie 2021
Dumnezeu e în control 