Statornicie pe cale

Vom evita căi străine de Scriptură
Convinși fiind că-n dezastru sfârșesc
Nu ne atrage contemporana cultură
Cu-a ei sfidare nebună și chip grotesc.

Vom sta pe fundamentul deja așezat
(E temelia ce nu se urnește)
Din ea nici o piatră nu s-a uzat
C-a fost clădită dumnezeiește.

Cuvântul ne-aduce totale convingeri
Din treaptă-n treaptă spre Rai să suim
În tot ce facem să fie distingeri
Între ce e lumesc și ce e sublim.

Valuri de tentații atacă mereu
Cum vom reuși să stăm în picioare?
Mergând cu Cel ce-a-nviat- pe traseu
Slujindu-L cu cea mai înaltă ardoare.

Ne-abatem din calea celor batjocoritori
Rugând Cerul să le schimbe purtarea
Și-n loc de zgură s-aibă sărbători
Să fie-n stare să-nvingă-ncercarea.

Purtați peste tot de vântul îndoielii?
Așa a fost odată, atrași de fantezii
Dar azi e-n noi un duh al îndrăznelii
De-a sta în Legământ în fiecare zi.

Nu pe nisip ne-am așezat locuința
Și nu ne bazăm pe-un ajutor omenesc
Cunoaștem calea și cunoaștem cerința
De-a accepta doar sprijin dumnezeiesc.

În lumea schimbărilor atât de frecvente
Al nostru Părinte e-același din veci
Să vină necazuri, să vină torente
Ne îndreptăm spre Țel pe sfinte poteci.

George Cornici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s