Astăzi îl comemorăm pe Ioan Alexandru, scriitor și om politic român, născut la 25 decembrie 1941 și trecut la cele veșnice pe 16 septembrie 2000.
Ioan Alexandru a fost devotat proiectului unei Europe creștine, în opoziție vehementă comunismului. Cu studii de filozofie, teologie și limbi clasice, și-a folosit darurile pentru binele comun, incluzând aici – căci poezia ne vine tuturor drept alinare – lirica sa creștină, puternic metafizică.
Mai jos reproducem unul din poemele sale, „Nașterea”:
În pântcele morții-nsămânțat
Voi dormi și eu pentru o vreme
Și putrezind plămada cea dintâi
Veni-va zi la viață să mă cheme
E nașterea din urmă cea mai grea
Sămânța veche trebuie să piară
Puterea morții cuibărită-n ea
S-o veștejească focul de sub țară
Auzu-i șubred, ochii prea înceți
Și mâinile puține și betege
Pe degetul acesta prea nătâng
Nu pot rodi decât fărădelege
Să mânc lumina, să devin cuvânt
Îmi trebuie o altă-alcătuire
Vezi articolul original 37 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 