Ești bucuria vieții mele

Ești bucuria vieții mele
Isuse, Tu m-ai transformat
În zile bune, zile grele
Mi-ndrepți privirea către stele,
Spre Plaiul cel mai minunat.

Îmi ești suprema fericire
Prezența Ta îmi este far
La prima noastră întâlnire
Mi-ai arătat a Ta iubire
Să intru-n starea cea de har.

În zilele de întristare
Al Tău surâs îmi dă alin
Când vine valul de-ncercare
Doar mâna Ta biruitoare
Îmi octotește-al meu destin.

În Tine mi-este ajutorul
În tot ce fac și-n tot ce zic
Da, îmi cunosc Mântuitorul
Te urmez dându-ți onorul
Și-n veci doar Ție mă dedic.

Transformi necazul în speranță
Și ce-i uscat Tu înverzești
Nu vreau nici faimă, nici prestanță
Căci s-a format o siguranță
În stările dumnezeiești.

Mi-ești tot ce-mi trebuie în viață
Să pot ajunge la Liman
Lăuntrul tot ce-mi spui învață
Privesc, uimit, slăbita-Ți față
Mi-e bucuria un ocean.

Eram în groapa nepăsării
Dar m-ai ‘nălțat la trai activ
Nu voi uita ceasul chemării
Și nici lucrarea transformării
Și nici cerescul obiectiv.

Trăiesc sublime satisfacții
De când mi-ești prietenul iubit
Pământul dă doar putrefacții
Și multe, multe speculații
Dar Tu, Isus, m-ai împlinit.

George Cornici

Crestinul si creditul

30 septembrie

Text: Proverbele 22:1-7

„…cel ce ia cu imprumut este robul celui ce-i da cu
imprumut.” Proverbele 22:7

Renumitul predicator englez, Rowland HUI, a deplans dorinta
dupa lux care ii face chiar pe crestini sa esueze in datorii.
Cumparatorilor lipsiti de vointa si viciosi le lipseste judecata sana-
toasa in gospodarirea banilor. Incercand sa imprime, in biserica pe
care o pastorea, importanta necesitatii de-a cheltui cu intelep-
ciune, Hill a tinut o predica in care a afirmat: „Eu nu platesc
niciodata nici o datorie”. Dupa o pauza, a adaugat: „Dar am cel
mai bun motiv. Nu platesc nici o datorie pentru ca niciodata nu
intru in datorii!”

Aceasta poate fi o pozitie extrema, pentru ca atat America de azi
cat si alte tari; ale lumii, depind de oferta si solicitarea de impru-
muturi pentru a genera prosperitate. Dar, ori de cate ori a cumpara
sau a lua cu imprumut este prea usor, exista intotdeauna pericolul
de-a trai dincolo de mijloacele proprii. Cand, ca si crestini, ajungem
in aceasta situatie, atunci dam prilej diavolului sa-si construiasca
un cap de pod in vietile noastre.

Poate un copil al lui Dumnezeu sa-si cumpere o casa sau o masina
pe datorii? Da, daca si-a facut un calcul rezonabil ca poate sa-si
plateasca obligatiile. Nu trebuie sa se simta vinovat ca foloseste
acel lucru pe care l-a cumparat pana ce n-a platit intreaga datorie.
El plateste dobanda pentru acest privilegiu, si proprietatea nu este
in intregime a sa decat cand va plati intreaga suma. Cand datele
lunare de plata a ratelor sunt neglijate in mod deliberat, atunci
cumpararea pe datorii devine o forma de furt.

Tranzactiile tale financiare reflecta cinstea si o judecata sana-
toasa? Nu uita, reputatia platilor tale este parte a marturiei tale
crestine!

„Avem nevoie de Cuvantul Tau.

Calauzirea da-ne-o Doamne Tu,

Ca prin lumina lui sa stim mereu

Ce ne putem permite si ce nu.” -Anonim

„Cand platile sunt mai mari decat castigi,
atunci neglijenta poate sa-ti fie caderea.„

Painea zilnica

AH, CÂT DORESC MOMENTU-ACELA!

Ciprian I. Bârsan

De multe ori îmi vine-n minte
Un vis pe care l-am avut
Cum, când în Cer eu voi ajunge
Voi fi primit, cum n-am crezut

Mă v-a întâmpina sunt sigur
În brațe-I am să mă arunc
Mă v-a cuprinde cu iubire
Și am să-ncep, ceva să-I spun:

„E-adevărat? Chiar sunt acasă?
Și am să fiu pe veci al Tău?
Voi sta cu Tine-n veci la masă?
Și am să-L văd pe Dumnezeu ?

O să îi văd pe Sfinții care
Și-au dat viața pentru Cer?
Apostoli, Serafimi, bătrânii
Ce strigă: Sfânt, Sfânt este El?

Mă pot uita la mâna-Ți spartă
De cuiele ce Le-au străpuns?
Mă vei lăsa să-Ți sărut mâna
Să-Ți spun cât te iubesc Isus ?”

Ah, cât doresc momentu-acela
Când numele Îmi vei rosti
Și-mi vei da cheia de la locul
Ce Mi-ai promis ca-L vei zidii

Ce fericită fi-va clipa
Când îmi vei spune: ,,Ști ceva?

Vezi articolul original 259 de cuvinte mai mult

Al cerului dulce miros

Cândva se va ști despre mine c-am fost trecător pe pământ
Și tot ce-am făcut rău sau bine, rămâne în urmă un cânt.
Cândva voi pleca-n veșnicie și tot ce-am făcut aici jos
Va fi doar un cânt de-armonie, sau un zgomot adânc, rușinos.

Cândva, peste timp când viața, va fi la sfârșit de hotar
Rămâne în urmă speranța sau gustul puternic, amar.
Și-atunci nimic, niciodată nu voi mai putea corecta
Căci tot ce-am făcut eu odată, în bine sau rău va schimba.

Apare un semn de-ntrebare, trăiesc eu sau nu în Hristos,
Sunt eu oare mâini și picioare și ochii acelui de jos?
Sunt gata de jertfa oricând, sunt gata să-mbrac eu orfanul,
Sau sunt eu legat de pământ și domn îmi este doar banul?

Un singur lucru-mi doresc și lupt pentru el orice-ar fi
Ca orice-ar veni, cât trăiesc, să fiu un exemplu-ntre vii.
Să las la al vieții apus, al cerului dulce miros,
Și-apoi să mă-ndrept spre Isus cântând plin de har, bucuros.

Așa să-mi ajute Hristosul, dorința să se-nfăptuiască
S-arăt prin trăire frumosul și dragostea-n suflet să-mi crească
Să stau în picioare când valul e gata să-mi rupă catargul,
Și-atunci când aproape e malul, ochii-mi să vadă stindardul.

Nichifor Nicu 

Vanatoare de soareci

29 septembrie

Text: 1 Ioan 2:12-17

„Caci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a
parasit…” 2 Timotei 4:10

Un om si-a cumparat un caine de vanatoare. Dornic sa vada cum
isi va face datoria, l-a luat la urmarirea unui urs. Nu mult
dupa ce au intrat in padure, cainele a prins urma ursului. Deodata
s-a oprit, a mirosit pamantul, si a luat-o in alta directie. A detectat
mirosul unei caprioare care si intersectase cararea. Cateva mo-
mente mai tarziu,s-a oprit din nou, de data aceasta prinsese mirosul
unui iepure care taiase calea caprioarei. Si astfel mereu, mereu,
s-a dus pana in final, vanatorul abia rasufland, l-a gasit latrand
triumfator deasupra unui cuib de soareci de camp.

Noi crestinii suntem uneori la fel. Incepem cu hotarari mari de
a-L pune pe Isus pe primul plan in viata noastra. Curand insa,
atentia ne este abatuta spre lucruri de mai mica importanta.
Urmarirea unui lucru ne duce la altul, pana ne trezim departe de
scopul initial. Se pare ca acelasi lucru s-a petrecut cu unul dintre
tovarsii de lucru ai apostolului Pavel, pentru ca Pavel ii scrie lui
Timotei: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a parasit”.

Trebuie ca, in fiecare zi, sa ne reannoim dedicarea noastra pentru
Cristos, pentru ca altfel vom fi atrasi de poftele firii, de poftele
ochilor si de mandria vietii. Aceste influente lumesti il pot deruta
pe cel mai devotat crestin.

Daca slujirea lui Cristos nu este pe primul plan in viata ta, vei fi
atras departe de momeala bogatiei, a puterii, a prestigiului sau a
placerilor senzuale. Rededica-ti viata Domnului. inceteaza de-a
mai „vana soareci”.- D.J.D.

„Intoarce-ti capul de la placerile din lume;

Bucuria-i scurta, curand se risipesc.

Sa n-ai odihna pana cand inima-ti va spune:

Il am pe Domnul, nimic nu mai doresc!” – Walker

„Rupe-te de partasia lumii,
ori ea te va rupe de partasia cu Dumnezeu„

Painea zilnica

Când suntem bătuți de valuri

Când suntem bătuți de valuri
Și suntem loviți de stânci,
Când furtuna grea ne poartă,
Înspre apele adânci,
Când cel rău cu înverșunare,
Vrea viața să ne frângă,
Domnul zice un cuvânt
Și tot răul îl alungă.
El mai vine blând pe valuri,
Când ne tremură ființa,
Poruncește iar furtunii
Și ne-aduce biruința.
Doamne ești Stăpânul lumii,
Noi, doar praful și țărâna,
Gata să ne scufundăm,
Dacă nu-ți întinzi Tu mâna.
Mai întindeți mila Doamne,
Peste cei ce-n boli suspină,
Poruncește vindecarea,
Pentru slava Ta divină!
Lasă-n inimile noastre,
Pacea-Ți sfântă și căința,
Și în mersul către mal,
Întărește-ne credința!

Ooo prea bunule Părinte,
Zilele sunt tot mai grele,
Fii al nostru scut în lupte,
Har, lumină, mângâiere,
Pune-n inimile noastre,
O iubire mai fierbinte,
Ca prin orice încercare,
Noi să mergem înainte.
Vremurile de necaz,
Lacrimile din pustie,
Să aprindă-n noi mai mult,
Dorul după veșnicie.
Orice gând să fie rob,
Ascultării de Hristos,
Toată închinarea noastră,
Jertfă de un bun miros.
Ca nimic să nu ne-abată,
Din a Ta cărare dreaptă,
Conștienți că sus în ceruri,
O răsplată ne așteaptă!

de Teodor Groza

Niciodata parasit

28 septembrie

Text: Psalmul 27:7-10

„Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul
ma primeste.” Psalmul 27:10

Potrivit lui Henry Jacobsen, sase mineri scotieni au fost nevoiti
sa ia o decizie infioratoare. In timp ce lucrau la circa 500 de
metri adancime, stalpii unei galerii au cedat, si unui din colegii lor
a fost surprins sub daramaturi. Imediat, apa si noroiul a inceput sa
inunde galeria.

Minerii si-au dat seama ca, foarte curand, toate galeriile de
evacuare vor fi inundate si vor fi blocati inauntru, daca nu vor fugi
imediat. Cu o mare agonie si sfasiere de inima cei sase au hotarat
sa-si lase colegul sub daramaturi sa moara, pentru a nu fi cu totii
inmormantati de vii, in timp ce ar fi incercat sa-l salveze. Au fost
nevoiti sa-l abandoneze.

In contrast, Dumnezeu nu este niciodata fortat sa uite nici macar
pe unul din copiii Sai. Indiferent cat de disperata poate sa fie
situatia sau cat de grele vor fi problemele cu care ne confruntam,
Tatal nostru Cel ceresc sta langa noi gata sa intervina in cele mai
mari nevoi ale noastre, cu intelepciunea si puterea Sa infinita. In
nici o imprejurare si niciodata EI nu va renunta la cei pe care i-a
cumparat cu pretiosul sange al Fiului Sau. Poate ca uneori ne
simtim abandonati, dar nu vom fi niciodata parasiti.

David a scris in Psalmul 27 ca el se bucura de grija suverana a lui
Dumnezeu. El si-a imaginat ca daca se va intampla chiar si ceea ce
este de neimaginat – sa fie parasit de mama si tatal sau – Dumnezeu
nu-l va parasi niciodata.

Ai curaj, iubite crestine. Chiar daca legaturile pamantesti si prie-
tenia umana vor cadea, El care te iubeste cu o dragoste vesnica, va
continua sa poarte de grija fiecarui copil din familia Sa. – P.R.V.

„Tu totdeauna, Doamne, esti cu mine
si nici o clipa singur nu ma lasi.
Puterea Ta e taina ce ma tine
Din cei dintai la cei din urma pasi.” – C. Ioanid

„Dumnezeu ne iubeste pe fiecare din noi, in parte,

ca si cum ar fi numai unul din noi

pe care sa-l iubeasca.„

Painea zilnica

Al Tău sunt…

Al Tău sunt, Isuse, al Tău sunt
Ne vreau altă apartenență
Cu Tine pot ravagii să-nfrunt
De-aceea-Ți înalț reverență.

Aminte-mi aduc de-un trecut
Când ființa-mi era subjugată
Și vai! Atunci nu Te-am cunoscut
Vicleanul stăpân mi-era tată.

Eram captivul unor idei
Cu sursa în grota adâncă
Mergeam pe-ntunecate alei
Lovindu-mi piciorul de-o stâncă.

Dar marea zi a sosit
Cu cea mai frumoasă-ntâlnire
Și-n casa mea ai poposit
Și mi-ai spus ce-nseamnă iubire.

Pe gânduri n-am stat; Te-am urmat
De Tine m-am atașat tare
În viața mea cu har ai intrat
Și-ai răspuns la orice-ntrebare.

Cu tot ce posed îți aparțin
Nu mai merg în groapa pieirii
M-ajuți credința s-o mențin,
Să-ndepărtez îndemnurile firii.

Sunt al Tău; nu mă atrag
Oferte care ucid tihna
Îmi ești viața, Îmi ești drag
Doar cu Tine servesc Cina.

Împreună suntem și vom fi
Nimic nu ne poate desparte
Alături de ai Luminii fii
Trăim cum scrie în Carte.

George Cornici

” Veniti!”

Text: 1 Petru 1:3-12

„…darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in
Isus Cristos, Domnul nostru.” Romani 6:23

In orasul Boston, te poti plimba printr-un parc aflat chiar in
centrul orasului numit „Boston Common” (Propr. obsteasca a
orasului Boston, n.tr.). Parcul a fost conceput de catre un guver-
nator puritan pe nume John Winthrop. Intinzandu-se pe 20 de
hectare, parcul este cel mai vechi parc public din Statele Unite. El
a fost proiectat pentru folosirea comuna ca pasune pentru vite si
teren de antrenamente sportive”. Azi, nu se mai foloseste pentru
nici unul din scopurile initiale, dar aleile lui si peisajul pitoresc
ofera o relaxare binevenita in plin centrul unui mare oras.

Intr-o zi, un baietel vizita parcul cu parintii sai pentru prima
data, cand a vazut la intrarea parcului inscriptia: „Boston Com-
mon”. Incantat peste masura, copilul a exclamat: „Nu spune: Nu
calcati pe iarba”! Scrie: „Veniti!” si a zbughit-o bucuros pe campul
inverzit (in limba engleza „veniti!” se scrie „come on!”. Copilul
citise in loc de common, come on; n.tr.).

Asemenea copilului din „Boston Common”, care a vazut in aceste
cuvinte o invitatie deschisa, am putea vedea si noi ceea ce Iuda
numeste „mantuirea noastra de obste” (v. 3). Oferta vietii vesnice
prin credinta in Isus nu este numai pentru cativa. Ea este „darul
fara plata al lui Dumnezeu” (Romani 6:23). Nu se face nici o
restrictie celor care doresc sa accepte aceasta „mantuire de obste”.
Tendintele noastre umane sunt sa complicam aceasta invitatie a
lui Dumnezeu, adaugind cerinte legaliste sau promisiuni de dedi-
care din partea beneficiarilor ei. Prin natura noastra, cautam sa
ridicam semne de interdictii spirituale: „Nu…!” Dar Dumnezeu
ne-a spus clar ca mantuirea este darul fara plata al Lui – si poate fi
primit prin credinta. Veniti! Credeti azi in Isus! – P.R.V.

„Vino azi la Isus, nu mai amanal

Ai Cuvantul Lui ce te-a lumina.

El e-aici. La picioare sa-l cazi

Te cheama. Vino la Domnul chiar azi.” – Root

„Mantuirea este un dar gratuit,
dar trebuie sa-l accepti.”

Painea zilnica

În cer…

În cer… în cer nu va mai fi durere,
Nu vor mai fi nici lacrimi niciodat’;
Acol’ găsi-vom sfântă mângâiere,
La pieptul Celui ce e veșnic Împărat!

În cer… în cer uita-vom suferința,
Uita-vom luptele care cândva le-am dus;
Ne vom vedea-mplinită, dar, dorința
Când vom vedea pe Mirele Isus!

În cer… în cer va dispărea pe veci suspinul
Și dorul ce-l purtăm în vasele de lut;
Acol’ primi-vom în suflete alinul
Ce l-am căutat, ce nu l-am cunoscut!

În cer… în cer uita-vom pe vecii pământul
Pe care atâția ani am pribegit;
Va dispărea durerea și necazul
Ce-n inimă mereu au locuit!

În cer… în cer va fi doar bucurie
Și pace, neprihănire-n Duhul Sfânt;
Acol’ va fi o sfântă armonie
Ce nu se va sfârși nicicând!

În cer… în cer vom fi cu Împăratul
Pe care L-am dorit și mult L-am așteptat;
Ca El nu va mai fi nicicând vreun altul
Așa frumos, iubit și minunat!

Da… în cer e-a noastră moștenire
Și-acolo vrem să ne-ntâlnim;
Spre plaiurile cele sfinte
Dorim cu toții să ne zorim!

O, adă, Doamne, ziua-ceea
S-ajungem mai curând Acas’;
Să ne-ntâlnim cu Tine și cu-aceia
Ce au plecat așa devreme, iar noi am rămas!

Andreia Ungureanu