Mai stai în odăiță lângă mine

Ciprian I. Bârsan

Mai stai în odăiță lângă mine
Și ascultă pân’ la capăt ruga mea
Căci am atâtea Domnul meu a-Ți spune
Și-aș vrea povara-mi, s-o-mpart cu cineva

Am vrut să-mpărtăsesc tot ce m-apasă
De-atâta timp,cu omul muritor
Dar nimănui nu mi-a părut că-i pasă
Omul e nemilos și neândurător

Căutam un suflet să mă înțeleagă
Să simtă ca și Tine Domnul meu
Dar n-am găsit în viața mea pribeagă
Decât dezamăgire și trădări mereu

De-aceea mi-am dorit ca lângă mine
Să mai rămâi puțin Isuse drag
Căci doar îmbrățișarea Ta mă ține
Și al dreptății Tale Sfânt toiag

Nu-mi mai doresc nimic, nimic din lume
Decât susurul blând în ceasul greu
Un soare blând si doar limanuri bune
Unde-i prezența Ta de Dumnezeu

– Amin –

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Răutăți fără măsură

Răutăți fără măsură,
Sunt prin lume semănate…
Bate vânt de dictatură,
Plânge țara și îndură,
Oropsiții cer dreptate!

Lațul de globalizare,
Peste oameni e întins,
Prin metode de înșelare,
Panică și dezbinare…
Parcă binele-i învins…

Mulți se întreabă: E un vis?
E aievea, sau se pare? ? ?
Adevărul e respins,
Se împlinește ce e scris,
De credință lepădare…

Valul răului se înalță,
Lumea spre abis o duce…
Însă Biblia ne învață,
Cine vrea salvare, viață,
Să alerge azi la cruce!

Peste lumea otrăvită,
De un șarpe nemilos,
Se înalță neclintită,
Dragostea neprihănită,
Jertfa Domnului Hristos!

Toată această tulburare,
Prin Scripturi e prorocită,
Cernere și luptă mare,
Să rămână în picioare,
Doar Biserica sfințită!

Fericit e omul care,
Se smerește prin căință,
Pentru vremi de neascultare,
Cere Tatălui iertare
Și primește biruință!

Omule, fii înțelept,
Lasă căi ce duc spre moarte,
Strânge adevăr în piept,
Ține-te de drumul drept,
Ca să ai cu Domnul parte!

Teodor Groza

„Puterea de impotrivire”

Text: Romani 7:14-25

„Căci binele, pe care vreau sâ-l fac, nu-l fac, ci râul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” Romani 7:19

Fiecare creştin are „o personalitate împărţită”. El este un camp de bătălie viu în care binele şi răul se luptă pentru supremaţie. Credinciosul are încă vechile tendinţe spre a păcătui, dar are şi noile dorinţi de a-I fi plăcut lui Dumnezeu. Conflictul acesta interior poate fi foarte deranjant, dar el nu trebuie să ne învingă. Victoria în viaţa creştină este posibilă, nu prin lupta noastră umană, ci prin predarea vieţilor noastre lui Dumnezeu, şi lăsand ca Duhul Sfant să preia conducerea în campul nostru de bătălie (Romani 6:13). Ea nu este posibilă prin puterea noastră de voinţă, deoarece necazul cu puterea de voinţă este că ea nu ţine cont că factorul opus poate fi mai puternic. Este la fel cum afirma un bătran fermier care a fost văzut într-o zi luptandu-se cu un catar nărăvaş. În final, cineva l-a întrebat: „Hei, Sam, unde îţi este puterea de voinţă?” El a răspuns: „Puterea mea de voinţă este în regulă, dar ar trebui să vii aici, să vezi „puterea de ne-voinţă” a acestui animal!”

Natura noastră carnală, fiind în totalitate coruptă, vrea să facă numai răul. Atunci cand trebuie să facă binele, nu are nimic altceva decît „putere de ne-voinţă”. De îndată ce avem puterea de discernămant să recunoaştem aceasta, trebuie să fugim la Cristos şi să-L lăsăm pe Duhul Sfînt să preia conducerea. Te-ai predat pe deplin? Pană nu vei recunoaşte că puterea ta de ne-voinţă este mai mare ca puterea ta de voinţă şi pană nu-i vei dărui întreaga viaţă puterii Lui, vei avea mereu numai înfrangeri. Aşa cum a recunoscut apostolul Pavel, singura noastră victorie poate fi numai „prin Isus Cristos, Domnul nostru!” (Romani 7:25). – H.G.B.

„Predispus să rătăcesc, Doamne, o simţesc –
Predispus să-L las pe Domnul ce-L iubesc,
Aşa mi-e inima. Tu o sigilează,
Pecetluieşte-o pentru raiul ceresc.” – Robinson

„Predarea în faţa lui Dumnezeu duce la victorie împotriva lumii„

Painea zilnica