
Cândva, la fereastra sufletului meu,
În noapte a bătut o mână sfântă…
Era un Om trimis de Dumnezeu,
Să vadă ce necazuri mă frământă!
L-am întrebat pe Om de unde vine,
Iar El mi-a spus că vine de departe…
Am deschis și L-am primit la mine
Și am vorbit cu El întreaga noapte!
Am stat de vorbă amândoi la masă,
N-am simțit cum se făcuse dimineață,
I-am spus Acelui Om ce mă apasă,
De parcă L-aș fi cunoscut de-o viață!
I-am spus chiar tot ce am avut în gând,
Dar El citise deja-n mine ca-ntr-o carte,
Apoi mi-a spus c-un glas așa de blând,
Că-n viața mea se va-ngriji de toate!
L-am privit, la început, puțin nedumerit,
Dar m-am gândit apoi, pe Om, să Îl ascult,
Iar azi, sunt bucuros că L-am primit
Și Îl iubesc pe zi ce trece tot mai mult!
Am hotărât, cu mine veșnic ca să…
Vezi articolul original 24 de cuvinte mai mult