Să fie lumină!

La moara lui Felix

DSC_1445aSe sting în noaptea lumii felinare
Și-adorm în iarba neagră licurici;
Prea multă beznă-i, Doamne, pe aici
Și-i prea devreme, totuși, de culcare!

În straiul ei lejer de indolență
Adoarme omenirea somn profund,
Și-n umbre tremurânde ce se-ascund
Se-aude râsul beznei cu stridență.

Apasă întunericul strivind
Credința și speranța și iubirea;
E, oare, condamnată omenirea
Să meargă spre sfârșitul ei, dormind?

Dar nu, lumina nu a dispărut,
Și pleoapa adevărului tresare:
Hei, oameni buni, ieșiți, afară-i soare,
Și sunt atâtea lucruri de văzut!

Isus, Lumina lumii, e cu noi
Și pus-a raze și-n fiii luminii,
Sfidați și beznele și mărăcinii,
Purtați de al iubirii Lui șuvoi.

Sorbiți lumină pentru veșnicii
Și luminați în jur, ducând Cuvântul,
Căci bezna nu poate-nghiți pământul
Cât noi suntem, prin Adevăr, făclii!

Simion Felix Marțian

Vezi articolul original

Când nu-s departe zorii …

O lume la apus se zbate
Urgia la hotar s-o țină,
Nădejdile-s pe rând curmate
Și nu e licăr de lumină.

La orizont sinistre umbre
Au împânzit, tăcut, văzduhul,
Sunt ceasuri de-ntuneric, sumbre
Și-n cei aleși se stinge duhul.

O „lume nouă” se clădește,
Dar pe-o surpată temelie
Căci adevăru-l îngrădește,
Dar noi păstrăm nădejdea vie.

Se-aud pe drum secerătorii,
Iar holdele de-acum sunt coapte,
Nu se-ntrevăd prin beznă zorii,
Dar mult n-a mai rămas din noapte.

Cu vuiet de năvalnic tunet
Prin nori și-un cer deschis ce cântă,
Curând al trâmbiței răsunet
Va anunța că-ncepe-o Nuntă!

Olivia Pocol 

Nestapanirea de sine

Text: Coloseni 3:1-10                             

Un om iute la manie starneşte certuri, dar cine este încet la manie potoleşte neanţelegerile.” Proverbele 15:18

Mania este un vant rece care curand stinge candela raţiunii şi a bunei judecăţi. Cand planurile ne sunt zădărnicite sau suntem trataţi urat, ne putem pierde cumpătul şi putem deveni defensivi. Aceasta ne va împinge să facem sau să spunem lucruri pe care le vom regreta. Nimica bun nu poate fi realizat prin mania scăpată de sub control. Izbucnirile nu fac altceva decat să creeze noi lupte şi amărăciuni.
O legendă antică spune că Hercule a fost iritat de un animal cu o înfăţişare ciudată care-i stătea ameninţător în cale. In furia lui l-a lovit cu ciomagul. In timp ce mergea mai departe, a întalnit mereu, mereu aceeaşi creatură de mai multe ori, şi de fiecare dată era tot mai mare şi mai fioroasă decat înainte. In sfarşit un „mesager ceresc” a apărut şi l-a avertizat pe Hercule să se oprească din atacurile sale manioase, spunand: „Monstrul este Vrajba şi tu o starneşti. Las-o în pace şi ea se va reduce şi va înceta să te deranjeze”.


Mania păcătoasă poate repede să ducă la situaţii care să nu mai poată fi stăpanite. Scriitorul Proverbelor ne avertizează să ne ţinem mania sub control şi să evităm conflictul. Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem face pace cu cei ce ne sunt împotrivitori.
Dacă dorim binecuvantările Domnului peste vieţile noastre, trebuie să învăţăm să ne stăpînim mania. Dacă nu o vom face, vom starni vrajba ca şi Hercule şi vom face problemele şi mai grele. Noi avem Duhul Sfant şi El ne va ajuta să rămanem calmi şi să devenim ca Isus. El nu S-a răzbunat cand duşmanii L-au împroşcat cu insulte.– H.G.B.

Ţi-ai ieşit din fire, spui?
Dar e drept să zici oricui
Că mai bine se cădea
Nici să nu fi fost în ea.” – Anonim

Cei care sar în sus la manie aterizează întotdeauna greşit

Painea zilnica