Când Fiul m-a chemat la El

Mi-am pus vița-n rânduială
Când Fiul m-a chemat la El
Până atunci a fost răceală.

A fost o lipsă din Betel
Și trai învăluit în ceață,
Un trai la cel mai jos nivel.

Dar mi-a vorbit despre viață
Cu graiul Lui duios, plăcut
Și m-a privit, direct, în față.

‘Nainte nu L-am cunoscut
Dar ce surpriză, ce uimire!
Mi-a vindecat ce m-a durut.

Orice gând și-orice simțire
Lui i le-am încredințat
Căci mi le duce-n Nemurire.

Nu mai sunt întemnițat
În celula nepăsării
Să-L slujesc m-a învățat.

Nu voi da, nicicând uitării
Ce-a urmat de-atunci, ce har
Starea binecuvântării.

E frecvență la altar
De-unde ‘nalț recunoștință
Consemnată-n calendar.

A fost timp de neștiință
Dar trezirea a venit
Știu a Cerului cerință…

Știu Cine m-a mântuit.

George Cornici

Un gând despre &8222;Când Fiul m-a chemat la El&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s