Eu n-am urcat pe Moria, Divine, Şi n-am icnit urmând cărări de foc Să pun pe-un taler dragostea de Tine, Pe celălalt de toate la un loc. Nu, n-am urcat cu plumbul în picioare, Cu lacrimi înghiţite, ghimpi în gât, Să pun pe-altar o dragoste-arzătoare Şi-al meu răspuns solemn: Numaidecât! Privesc din nou la drama consumată, Cu-al ei scenariu viu, tulburător, Iar ţipătul: „ Unde e mielul, tată?” Îmi intră-n inimă, sfâşietor. Eu nu întreb: „Ce ai simţit, Avrame?” Căci ştiu, ca tată, bine ce-a simţit, Dar el ştia că-n focul unei drame Tu vei purta de grijă negreşit!Pornesc şi eu spre testul de jertfire, Ducând spre-altar cu mine vreun Isac, Dar vreau să cred mai mult, Iehova Ire, Că Tu vei fi cu mine, azi... şi-n veac! Simion Felix Maţian
Dumnezeu e în control 