La seceriș

Am ascultat Isuse-a Ta chemare
Și iată-mă în lanul Tău venit…
Dar nu-i ușor… și arșița e mare
Și sunt din ce în ce mai istovit.

Muncesc dar parcă snopii nu se leagă
Mă uit și parcă munca mi-e-n zadar
Sunt obost și uneori n-am vlagă
Mă lupt în vânt și gustul mi-e amar.

Gândindu-mă adânc la răsplătire
Privind la snopii mei ce nu sunt mulți…
O Doamne, spre-al Tău Tron de Strălucire
Pornesc umil dorind să mă asculți.

Cu pasul tremurând, cu fața plânsă
Spre Tine, drag Părinte, mă-ndrept iar
Cu inima din piept atât de strânsă
Dorind să dai slujirii mele har.

Căci înserarea-încet, încet se lasă
Iar lucru-n câmpul Tău e pe sfârșit
De peste tot se-ntorc pe rând acasă
Din lucrătorii ce i-ai tocmit.

Ei au muncit din zori în largul zării
Prin ploi și aprig vânt, cu ochii plânși
Sfârșind acum în pragul înserării
Din câmp se-ntorc pe rând cu snopii strânși.

Privesc cum se întorc și mi-e rușine
Ei vin cîntând deși-s așa trudiți
Dar snopii lor artă-atât de bine…
Iar după muncă fi-vor răplătiți.

Muncesc și eu pe câmp de-o bună vreme
Dar prea mulți snopi din spice n-am făcut
De-ar fi acum Stăpânul să mă cheme
Cum pot justifica timpul pierdut?

Căci munca-n câmp înseamnă dăruire
Înseamnă rugăciune, ispitiri
Vrășmașilor să le arăt iubire
Păstrând credința fără șovăiri.

Iar spicele sunt oamenii pe care
Cumva spre Dumnezeu i-am îndreptat
Spunându-le de Rai și de Pierzare
Și pentru care sincer m-am rugat.

Iar vânturi, ploi și arșița cea mare
Ce fără milă îmi brăzdează fața
De fapt ele-ntăresc a mea lucrare
Și-o zi la seceriș e toată viața…

De-aceea vin ‘naintea Ta Părinte
Din nou cerându-Ți milă și-ajutor
În lanu Tău, prin arșița fierbinte
La strâns de snopi, să-mi dai elan și spor.

Și-atunci când voi veni cu snopi-acasă
”Rob credincios” aș vrea să fiu numit
Să pot să stau și eu la Sfânta Masă
Cu-acei ce pentru Tine s-au trudit.

Cât viața trupul nostru o să-l poarte
Mulți snopi pentru Isus să adunăm
Iar ca răsplată dincolo de moarte
Cu El o veșinicie-o să serbăm.

Nu mai e mult, curând se înnoptează
Dar pân’ atunci să strângem snopi cu drag
Știind un singur lucru ce contează:
Acel ce ne-a tocmit… ne-așteaptă-n prag.

Daniel Hozan

Nimicirea nimicitorilor

Text: Apocalipsa 11:15-19

„…dar a venit mania Ta… să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămantul.”  Apocalipsa 11:18

O femeie tanără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse ataţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi. Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gandit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pămantul”. Domnul va face dreptate, în final, aducand o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19, descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrange duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire şi pace.

Credinţa ne este încercată atunci cand vedem duşmanii lui Dumnezeu promovand cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vand droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvant să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfant prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curand la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, cand deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare! – H.V.L.

„Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,
Judecind pe mari şi mici de pe pămant.
Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă
Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfant. ”      – D.J.D.

„Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit„

Painea zilnica