
Se-mbrăţişează caldul cu seninul În vremea dintre două rourări, Şi năvălind şuvoi, din patru zări, Îşi varsă verdele cu zel preaplinul. Doar lanul se-aureşte-n aşteptări Să-şi împlinească-n coacere destinul, În pâinea ce va-nmiresma căminul Când vara va cânta prin treierări.E cald şi e frumos, şi-atât de bine Când straiul verii râde înflorat, Dar coacerea e rostul verii-n sine. De-aceea, Doamne, pentru crezul dat Şi care-i încă mult prea crud în mine, Dă-mi coacere, Te rog, ne’ntârziat! Simion Felix Marțian
Mununat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană