Cunoaștem glasul Tău…

Cunoaștem glasul Tău Părinte
Și Tu, perfect, pe-al nostru-l știi
Ce dulci sunt sfintele-Ți cuvinte.

Creează-noi dulci armonii
Și zel ne dă spre biruință
Și vindecare-n agonii.

Ne dă tărie-n neputință
Ne-ncântă când îl auzim,
Ne-aduce-a Cerului cerință.

Când ne vorbești, Părinte, știm
Că e de mare importanță
Doar vocea Ta să o dorim…

Căci generează cutezanță
În mersu-ntortocheat spre Rai
Și ne îmbracă-n siguranță.

Desprinși de zgură și de scai.
Reclama lumii nu ne-ncântă
Ne-am atașat de Adonai.

Vreun uriaș nu ne-nspăimântă
Cu vocea Ta ne-ncurajezi
Și traiul spre Canaan se-avântă.

Ne-auzi, ne cercetezi, ne vezi
Și tot ce spui ne-nviorează
Sunt milioane de dovezi.

Duiosa-Ți voce-nseninează
Un suflet trist, îndurerat
Se simte ca-n a vieții oază.

Cu glasul Tău ne-ai învățat
Cum să slujim cu scumpătate
Și-aici și-n Plaiul mult visat…

Cu Tine în eternitate.

George Cornici

„El este Tatal meu”

Text: Matei 6:9-15                                    

Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti in ceruril Sfinţească-se numele Tău…„Matei 6:9

Se spune că unul din împăraţii romani conducea o paradă pe străzile capitalei imperiului, sărbătorind o victorie. Soldaţii legiunilor imperiale, înalţi şi puternici, erau înşiraţi de-a lungul rutei, ţinand mulţimile entuziasmate. Într-un anumit loc, de-a lungul drumului, era o platformă pe care stătea familia imperială. In momentul cand cezarul s-a apropiat, fiul său cel mai mic, un băieţel de caţiva anişori, a sărit jos de pe platformă şi a zbughit-o prin mulţime încercand să ajungă la el. „Nu poţi face aşa ceva”, a spus unul din soldaţii de gardă care l-a înşfăcat pe copil. „Nu ştii cine este în carul de luptă? Este chiar cezarul!” Copilul i-a răspuns repede: „Poate că el e cezarul tău, dar el e tatăl meu!”


Toţi credincioşii se pot apropia de Dumnezeu cu aceeaşi încredere şi intimitate. De fapt, creştinii sunt singurii oameni care au dreptul să I se adreseze lui Dumnezeu ca Tată. Deşi toţi oamenii îşi au viaţa din El şi sunt creaturile Sale (Fapte 17:29), ei nu pot să-L numească Dumnezeu Tată pană ce nu sunt născuţi din nou şi devin astfel membrii familiei Sale prin credinţa în Cristos (Galateni 3:26). Totuşi, nu trebuie să devenim prea familiali cu Dumnezeu. Ideea că El este un tătic cosmic uriaş care trage cu ochiul atunci cand păcătuim, este un sacrilegiu. Dumnezeu este sfant, atotputernic şi atotştiutor. Dragostea noastră pentru El trebuie să fie exprimată de fiecare dată cu reverenţă şi respect. Data viitoare cand te vei ruga, linişteşte-ţi inima cu minunatul gand că vii în prezenţa Dumnezeului atotputernic şi poţi spune: „Eşti Tatăl meu.”

La Tronul Alb se strang sfielnic
Voivozi de foc din Empireu,
Şi heruvimii vin cucernic,
Slăvind Eternul Vistiernic.
Şi-acest Stăpan Atotputernic
E Tatăl meu! ” – C. Ioanid

Nu poţi să-L numeşti pe Dumnezeu Tatăl tău, pană nu-L numeşti pe Cristos Mantuitorul tău

Painea zilnica