Sonetul gândului înflorit

La moara lui Felix

Răzorul meu de gânduri înflorite
Încinge cu corole-al zilei țest,
Arzând culori în soare, manifest,
Și dând miresme-n adieri șoptite.

De-aici aș vrea, ca-nchinător onest,
Făcând, Părinte, jerbe potrivite,
Să ți le-nchin, cu dragoste-mpletite,
Trimise prin curierat celest.Dar nu știu, Doamne, câte dintre ele
Emană un parfum frumos, divin,
Și câte-ascund tăcut... miasme grele.

Cu toate, însă, eu la Tine vin,
Să smulgi ce-i rău în gândurile mele,
Și-apoi cu gânduri scrise să mă-nchin!

Simion Felix Marțian
Siegen, 23 iulie 2021

Vezi articolul original

Izbăvirea

Izbăvirea vine mereu de la Dumnezeu
În vremuri de neajuns și de nevoie
Când ne este ușor sau când ni-i greu
După cum lucrează în noi buna Sa voie.

Să picure și azi cerurile de sus
Să ploaie norii din belșug neprihănirea
Căci Domnul Isus Hristos ne-a adus
La toți credincioșii și păcătoșii mântuirea.

Ne-a izbăvit din casa robiei din captivitate
Și ne-a eliberat acum să nu mai fim robi
Ne-a dat putere îndeajuns și demnitate
Să nu mai fim proști, nebuni, neghiobi.

Chem pe Domnul și-L laud în rugăciune
Și sunt izbăvit deodată de vrăjmașii mei
Domnul mă eliberează de slăbiciune
Și bucuria mea are acum un nou temei.

El mă izbăvește din necazuri mereu
Și nu mă lasă cu cei răi să fiu asuprit
Îl laud căci este al meu Dumnezeu
Care pentru mine pe cruce a suferit.

Domnul Isus mă izbăvește adeseori
Din toate temerile mele ce îngrijorează
Ca să nu-mi lipsească inima de valori
Asupra mea El mă păzește și veghează.

M-a izbăvit din lipsă și din sărăcie
M-a izbăvit din prăpăstii prin al Său ajutor
A fost prezent mereu în a mea căsnicie
Și a fost cu noi mereu îngăduitor.

M-a izbăvit din negură și ceață
M-a izbăvit din întuneric și păcat
Când eram căzut El mi-a dat viață
Și cu blândețea Lui m-a ridicat.

Îți mulțumesc Doamne de izbăvire
De mântuirea Ta ce în noi mereu lucrează
De mesajele sfinte ce ne vin în vorbire
Și de tot ce Mâna Ta mereu lucrează.

Constantin Sferciuc 

Putinul care valoreaza mult

Text: Zaharia 4:1-10

„Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe?” Zaharia 4:10

Adesea auzim spunandu-se: „Ce-i mare este bun”. Dar este oare aceasta adevărat întotdeauna? Nu neapărat. Dumnezeu foloseşte uneori lucruri mici şi oameni relativ neimportanţi pentru a-Şi arăta puterea şi graţia. In Zaharia 4, vedem clar un asemenea exemplu. Dumnezeu l-a încurajat pe Zorobabel, conducătorul celor întorşi din robie, să termine Templul. Chiar dacă nu avea grandoarea Templului construit de Solomon, el era totuşi făcut prin călăuzirea şi puterea Duhului. Un grup mic de oameni cu resurse limitate, condus de doi oameni, Iosua şi Zorobabel, aveau să vadă mana atotputernică a lui Iehova lucrand de partea lor. Drept rezultat, micul grup a făcut lucruri mari pentru Dumnezeu.

Iată alte cateva ilustraţii biblice ale principiului că puţinul înseamnă mult atunci cînd Dumnezeu este de partea sa. In Judecători 4, ni se prezintă eficienţa unui ţăruş – un ţăruş de lemn – lovit de ciocanul din mana unei femei. A fost felul în care Dumnezeu s-a folosit de un lucru banal pentru a-i da o strălucită victorie lui Israel împotriva duşmanilor săi. În capitolele care urmează, ni se relatează despre 300 de oameni înarmaţi cu ulcioare de pămant şi trambiţe care au pus pe fugă o întreagă oştire duşmană. Arme ciudate! În capitolul 15, autorul ne spune despre o falcă de măgar cu care omul lui Dumnezeu a omorat o mie de invadatori filisteni.
Să încetăm a ne mai scuza în legătură cu partea care ne revine în planul lui Dumnezeu, crezand că este prea mică ori că talentele noastre sunt prea nesemnificative. Abilităţile noastre limitate, împreună cu puterea nelimitată a lui Dumnezeu, vor face o pereche invincibilă. – P.R.V.

„Nu sunt decît un abur ce se-nalţă,
Un fir de praf îndrăgostit de-o stea.
Dar Tu mi-ai pus în suflet o speranţă
Ce nimeni altul nu mi-o poate da. „- C. Ioanid

„Lucrurile mici devin lucruri măreţe cand sunt făcute în puterea lui Dumnezeu„

Painea zilnica