Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul???

Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul? ? ?
Ev. Matei cap. 11:20-30

Ce se întâmplă azi cu multe țări de-a rândul? ? ?
Prin ploi sunt măturate și-urgii devastatoare,
Că prea mulți împietriți batjocoresc Cuvântul,
Fug de Hristos cu ură, rup jugul, legământul,
Cuprinși de întuneric își sapă ei mormântul,
Prin hotărâri nedrepte și legi prea imorale.

Cum să mai rabde oare Preasfântul Dumnezeu,
O lume întinată și-atât de răzvrătită?
Omul pierdut se crede, ceva, un fel de zeu,
Credința-n mulți e-apusă, doar piesă de muzeu,
Copiii mulți suspină, bătrânii o duc greu,
Dreptatea e cerută și trebuie-mplinită!

Mai marii lumii zilnic vorbesc de o schimbare,
Dar nu, nici pe departe în chipul lui Hristos.
Zidesc iar Babilonul cu falsă închinare,
Prin viclenii și teamă impun o resetare,
De toate cele sfinte deplină lepădare…
Vai neam necredincios, stricat și păcătos!

Azi strigă cu putere o lume apostată,
Că nu mai vrea sfințire, că-i place în păcat!
Biserica smerită? Să fie condamnată…
Familia creștină? Din dreptul ei picată…
Proprietatea? Poate, mai bine desfințată…
Globalizare vrea și-un mândru împărat.

Au încercat și alții mereu planuri, , mărețe, ,
Ce au adus în lume doar moarte și durere,
Dar fericiți au fost cei care-au vrut să învețe,
Credința, pocăința, a Domnului povețe…
Ei au adus lumina în negre fortărețe,
Ei au schimbat o lume, prin cruce și-nviere!

Tu omule să știi că încă poți alege,
În cine te încrezi, pe cine să slujești…
Dar nu uita e dată de Dumnezeu o lege,
Că tot ce semeni azi aceea vei culege,
Răsplata pentru bine și pentru fărdelege…
Alege-l pe Isus ca veșnic să trăiești!

Se-adună peste lume iar norii judecății,
Peste un leat de oameni profund necredincios…
Dar iată prin iubire încă mai răsar zorii,
Prin suflete-nrobite mai trec plăpând fiorii,
La glasul plin de har și dulce al chemării,
Păstorului milos și sfânt Isus Hristos!

Teodor Groza

Mandria merge inaintea caderii

Text: Luca 18:9-14                       

Mandria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii.” Proverbele 16:18

Eram în canoe împreună cu prietena mea de 14 ani, Kim, vaslind pe raul Pine, din Michigan. Trebuia să vorbesc în faţa adolescenţilor unei tabere de vară creştine, şi fusesem repartizaţi în aceeaşi canoe. Raul era umflat, şi plin de stanci, buşteni si copaci căzuţi de la ultima furtună. Trebuia să vaslim din greu prin curenţii puternici şi prin vartejuri înşelătoare, să evităm buştenii şi proeminenţele stancilor. După ce am parcurs cu bine vreo 50 sau 100 de metri, am spus: „Hei, ne pricepem destul de bine!” La care, Kim a replicat: „Mandria merge înaintea căderii!” Şi a avut dreptate, Imediat am lovit malul, ne-am frecat de o stancă, ne-am aplecat pe sub nişte crengi ce atarnau prea jos. Am ajuns în apele reci ca gheaţa ale raului şi nu numai o dată.


Se întamplă astfel de fiecare dată. De îndată ce începem să credem că suntem buni la ceva sau că am avut mari realizări – de îndată ce lăsăm mandria să ne cuprindă – Domnul ne trimite ceva umilitor în viaţă pentru a ne readuce „cu picioarele pe pămant”. Cu cat avem mai multă mandrie în noi înşine şi cu cat considerăm realizările noastre mai mari, cu atat mai convingător va fi lucrul care ne va reaminti că nu avem decat „picioare de lut”.
Acest adevăr este pe deplin ilustrat de textul biblic de azi. Cel ce se laudă va fi înjosit. Cel ce se slăveşte pe sine va fi umilit. Dacă ai început să te lauzi, ai grijă! Mandria duce la pieire, şi trufia te va face să cazi. – D.C.E.

Nu mă lăsa. Doamne, să mă mandresc vreodat
Cu toate talentele ce Tu mi le-ai dat.
Ştiu că din roadă succesului n-as gusta,
De n-ar fi tot, prin mila şi-ndurarea Ta. „– D.J.D.

Cel ce stă la înălţime in propriile aprecieri este foarte departe de varf

Painea zilnica