Rugă prin pustie

Ciprian I. Bârsan

Prin arșița toridă, trudit și plin de sânge,
Se pleacă însetatul, în cel mai negru ceas,
Sleit și fără vlagă, o, Doamne, cât ar plânge,
Dar lacrima-i uscată și ruga-i fără glas.

De ce-i așa fierbinte și crâncenă pustia,
Unde e prospețimea, răcoarea de-altădat’?
Și hoțul fără milă ce fură bucuria,
De ce atât de lesne în casă l-am lăsat?

N-auzi Tu, Doamne, oare suspinul singuratic,
Pe cel cu mâini întinse, spre tine necurmat?
Pe cel ce nu tratează problema ușuratic,
Îl vei lăsa Tu oare, în pulbere uitat?

Nu ești Tu plin de milă, izvor de apă vie,
Ce mâna își întinde spre sufletu-nsetat?
Nu ai promis Tu râuri, prin văi și prin pustie,
Pășuni cu umbră deasă în locul cel uscat?

Ridică-Te Stăpâne, adu înviorare
Te-așteapă rămășița, cu sufletul arzând,
Le dă din nou putere, ca să stea în picioare
Aprinde azi fitilul, ce-i încă fumegând.

De ce…

Vezi articolul original 130 de cuvinte mai mult

Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici

O binecuvantare mai mare

Text: Faptele 20:32-38

Este mai ferice să dai decat să primeşti.” Faptele 20:35

Beneficierea de amabilitate a altora îţi aduce bucurie, dar faptul că tu însuţi eşti amabil îţi aduce şi mai mare bucurie. Pavel a cunoscut acest adevăr. In timp ce era în închisoare, el spune că „s-a bucurat în Domnul” atunci cand a primit darul credincioşilor din Filipi (Filipeni 4:10). Dar a găsit o satisfacţie şi mai mare atunci cand le-a slujit celor din Efes fără ca să primească sprijinul lor material. Dand ecou cuvintelor lui Cristos, el a putut spune: „Este mai ferice să dai decat să primeşti”.
Dr. William Ott şi soţia sa şi-au petrecut vacanţa anului 1986 lucrand în Filipine. Lucrand din greu într-o zonă de mare instabilitate politică şi cheltuindu-şi cateva mii de dolari din banii proprii, ei au ridicat calitatea echipamentului şi a educaţiei unei clinici dentare finanţată de o misiune creştină. Tot ceea ce au primit de la oameni au fost mulţumirile din inimă ale unui dentist al clinicii. Dar acest lucru a fost suficienţi După ce s-au întors acasă, Dr. Ott i-a spus unui coleg, pe nume Dr. Maurice Irvine, despre vacanţa lor de vară. Comentand conversaţia aceea, Dr. Irvine a spus că a observat Ia doctorul Ott un adanc sentiment de mulţumire, ceva cu care nu s-ar fi întalnit după o vacanţă plină de distracţii. El experimenta suprema bucurie care se naşte numai din slujirea dezinteresată.


Gandeşte-te cum îţi planifici concediul. Sau cand îţi planifici bugetul familiei. Împlineşte cuvintele lui Isus aşa cum le-am citit în Faptele 20:35. Vei fi mai fericit şi mai împlinit decît oricand. Este o binecuvantare să primeşti, dar mai mare binecuvantare este să dai! – H.V.L.

Iubirea este viaţa cea adevărată,
Domnul însuşi dăruind mereu ne-arată.
Cand dai, e sfantă, pură desfătare
Ce-ţi dă o dublă binecuvantare.” – Anonim

Castigul îl face pe om harnic, economiile îl fac pregătit; dărnicia îl face binecuvantat

Painea zilnica