Cu tine am belșug

Ciprian I. Bârsan

Cu Tine am belșug în toate
Și-s foarte recunoscător
Tu-mi umpli masa cu bucate
Când mă aplec mulțumitor

Când binecuvintezi Tu casa
E totu’ Doamne minunat
Cu Tine e frumoasă viața
Cu Tine-am un prânz necurmat

Tu ai avut în orice vreme
Hrană pentru ai Tăi copii
Era deajuns doar să Te cheme
Și umpleai de rod, văi și câmpii

Tu porți grija zilei de mâine
La tot ce mișcă pe pământ
Și dai cu mână largă pâine
Celui sărac slab și flămând

Nu-mi trebuie mai mult de atâta
Îmi e deajuns ceea ce-mi dai
Îmi e deajuns că îmi ești Tată
Și sub privirea Ta mă ai

Cu Tine am în suflet pace
Sunt bucuros,sunt împlinit
Și stiu că pentru mine-ai face
Totul …doar să fiu fericit

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Și eu… și tu

Și eu și tu de-atâtea ori
Ne zbatem între da și nu
Agonisind mereu valori
Deși noi suntem trecători
Și eu… și tu.

Deși noi suntem diferiți,
Căci astfel Domnul ne făcu
Dar suntem oare fericiți?
Sau tot mereu nemulțumiți?
Și eu… și tu.

E drept că am căzut și noi
Atuncea când Adam căzu
Și până-n ziua de apoi
Eram lipsiți de Slavă, goi
Și eu… și tu.

Dar Dumnezeu, ce minunat!
În planul Său așa făcu
Ca omul aspru condamnat
Să poată fi eliberat
Și eu… și tu.

Păcatu-întregii omeniri
Pe Fiul Său întreg căzu
Iar noi prin fapte și gândiri
Luat-am parte la loviri…
Și eu… și tu.

Plătind pentru a nost’ păcat
Isus ca jertfă se dădu
Prin sângele nevinovat
Oricine poate fi salvat
Și eu… și tu.

Din zori de zi când ne trezim
Alegem între da și nu
Însă de-am ști să-I mulțumim
Pentru tot Harul ce-l primim
Și eu… și tu…

Dacă adânc am medita
La șansa ce ni se dădu
Plecându-ne la Crucea Sa
Din inimă I-am spune –Da!
Și eu… și tu.

Și n-am mai merge liniștiți
Pe drumul spre pierzare… nu!
Ci-am alerga neobosiți
Spre Cer… de-un Duh călăuziți
Și eu… și tu.

Și când Isus va apărea
Ce mântiurea ne-o dădu
Vom fi și noi la masa Sa
Și-o veșnicie vom serba
Și eu… și tu.

Daniel Hozan

Binele din rau

Text: Romani 8:18-28         

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” Romani 8:28

Se spune despre George Friedrich Hândel că atunci cand sănătatea şi finanţele îi erau la cea mai joasă treaptă, a dăruit cele mai înalte opere ale creaţiei sale. Creditorii îl ameninţau cu închisoarea, şi suferea în acelaşi timp de o paralizie parţială. S-a retras atunci în singurătate şi acolo a avut o părtăşie cu Dumnezeu cum nu mai avusese panâ atunci. In acea vreme, Dumnezeu i-a dat putere să scrie cel mai grandios dintre toate oratoriile sale „Mesia”. I se păreau că notele zboară din pana cu care scria.
A fi creştin, nu înseamnă să treci prin viaţă „călcînd numai pe petale de trandafiri”. Ca membri ai unei rase căzute, suntem supuşi la boli, accidente şi tragedii ca toţi ceilalţi. Ba mai mult, pe deasupra, avem de-a face cu conflictele spirituale declanşate de cel rău şi cu bătălia de o viaţă împotriva propriilor noastre tendinţe păcătoase. Cu toate acestea, Domnul ne susţine întotdeauna prin fiecare încercare şi lucrează ca să scoată la lumină binele din cele mai grele încercări.


Poate părea ca dificultăţile să ne împiedice să fim productivi în lucrarea Domnului, dar mai degrabă este adevărat opusul. Prin intervenţia Domnului, pierderile noastre pot fi transformate în caştjguri, şi rezultatele încercărilor vor deveni binecuvantări pentru alţii.
Cat de încurajator este să ştii că în toate lucrurile, chiar şi în necazuri, Dumnezeu lucrează ca toate împreună să fie în beneficiul nostru. A porunci răului să producă binele nu este o problemă pentru Dumnezeul nostru atotputernic şi bun.– H.G.B.

Răman credincios cuvintelor:
Că lucrurile ce-ntalnesc
Lucrează binele, acelor
Ce pe Domnul îl iubesc.   – Beckley

Suferinţele pot pregăti pe creştinul obişnuit pentru lucrări extraordinare

Painea zilnica