Suflete, de ce ți-e teamă?

Ciprian I. Bârsan

Suflete, de ce ți-e teamă? Nu știi tu că Dumnezeu
În necazuri și furtună te va lua pe brațul Său?
Nu știi tu că încercarea va căli a ta ființă
Și puterea te va face să ajungi la biruință?
Simt că de o vreme-ncoace ești tot trist și apăsat…
Oare crezi că Tatăl Sfânt pentr-o clipă te-a uitat?
Nu știi tu că El cunoaște orice rană ce te doare
Și la vremea cuvenită va lăsa eliberare?
Nu fi trist…privește-n zare…se arată-o nouă zi
E un dar trimis de sus…Oare nu-nțelegi? Nu știi?
Tu ai harul ca și astăzi să te bucuri, să iubești
Poți simți căldura verii…poți să ai tot ce-ți dorești
Căci în marea-I îndurare Dumnezeu ți-a dat de toate:
Ți-a dat casă, ți-a dat pâine, ți-a dat hainele curate
Ți-a dat apă din belșug setea aprigă să stingi
Și glas dulce când în rugă Numele-I sfios îl strigi!

Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s