Suflete, de ce ți-e teamă?

Ciprian I. Bârsan

Suflete, de ce ți-e teamă? Nu știi tu că Dumnezeu
În necazuri și furtună te va lua pe brațul Său?
Nu știi tu că încercarea va căli a ta ființă
Și puterea te va face să ajungi la biruință?
Simt că de o vreme-ncoace ești tot trist și apăsat…
Oare crezi că Tatăl Sfânt pentr-o clipă te-a uitat?
Nu știi tu că El cunoaște orice rană ce te doare
Și la vremea cuvenită va lăsa eliberare?
Nu fi trist…privește-n zare…se arată-o nouă zi
E un dar trimis de sus…Oare nu-nțelegi? Nu știi?
Tu ai harul ca și astăzi să te bucuri, să iubești
Poți simți căldura verii…poți să ai tot ce-ți dorești
Căci în marea-I îndurare Dumnezeu ți-a dat de toate:
Ți-a dat casă, ți-a dat pâine, ți-a dat hainele curate
Ți-a dat apă din belșug setea aprigă să stingi
Și glas dulce când în rugă Numele-I sfios îl strigi!

Vezi articolul original 76 de cuvinte mai mult

Harul pierdut

Pierdurăm dragostea dintâi,
În lumea poftelor alese
Precum a celor din Efes
Ce voia Domnului au înțeles,
Ce au răbdat și suferit diverse.

Pierdurăm râvna Evangheliei păcii,
Ce la început ne cotropea,
Răspândind a Sa lumină
Și trăind o sfânta disciplină,
Oh, Doamne, cât de ușor totul părea.

Pierdurăm ținta alergării noastre,
Îngrijorați de ce vom mai mânca
Oare ‘om culege roada din semestre?
În loc de a Te glorifica…
Oh, Doamne, dar dacă vor seca?

Pierdurăm bucuria Mântuirii,
Și rugăciunea, clocotind în adunări
Pierdurăm glasul ce răsuna-n cântări,
Pierdurăm cercetarea răsăririi,
Și-al Duhului Cel Sfânt fiori.

Pierdurăm Sfânta Sa înțelepciune,
Ce-o dată-n noi s-a coborât
Pierdurăm și a noast’ promisiune,
Când Să-L urmăm am hotărât,
Oh, Doamne, multe sunt, ce azi ne-au doborât.

Am mai pierdut nădejdea vie,
Ce prelucra desăvârșit răbdarea
Trecând ușor peste ‘ncercarea,
Ce avea să aducă bucurie,
Lucrând în noi o mărturie.

Am mai pierdut fierbinta rugăciune,
Când Duhul Sfânt se cobora
Ce ‘ntreaga adunare, bucura
Și fiecare suflet, umplut de compasiune,
Oh, Doamne noi oare, când vom mai zbura?

Iar astăzi, pierdem cu toții harul,
Zăbovind, pe-al vieții noastre drum,
Vedem, cum toate se transformă-n scrum
Precum ne-a spus mereu Olarul,
Uitându-se la noi, plângând…

În chinuri și dureri, strigăm cu toții,
În lacrimi și-n suferinți mereu,
Așteptând făgăduința vieții
Căci a te păstra curat, deveni-ta tot mai greu.

 Cristian Radu

Invitatia deschisa a lui Dumnezeu

Text: Isaia 55:1-5

„Si Duhul si Mireasa zic: „Vino!” …Şi celui ce îi este sete, să vină…” Apocalipsa 22:17

Dumnezeu îi învită pe toţi oamenii la EI, şi dă ajutor special celor împovăraţi de sentimentele că ar fi nepotriviţi, împovăraţi de nelinişte si de nemulţumire.
O tanără a scris recent un articol în care spune cum a adus-o Domnul la El. A crescut în Germania Federală, mergea cu regularitate la biserică şi a fost confirmată la 14 ani, dar ştia că trebuie să fie ceva mai mult pentru sufletul ei decat atat. A continuat să-I ceară lui Dumnezeu să i se arate. Şi minunea s-a petrecut, într-o duminică ploioasă din aprilie 1970. Urmărea la televizor o predică de-a lui Billy Graham şi a cerut Domnului Isus să intre în viaţa ei. Şi-a dat seama că a făcut un pas gigantic, dar ştia în acelaşi timp că de-acum va trebui să crească. Timp de 4 ani s-a rugat Domnului s-o călăuzească spre acei care ar putea s-o ajute. Dumnezeu i-a răspuns călăuzindu-i paşii spre o universitate americană unde a găsit o organizaţie creştină a studenţilor. S-a alăturat cercului de studiu biblic şi acum este o urmaşă de neclintit a Domnului Isus.

Eşti şi tu, la fel ca tanăra aceasta înainte de salvarea ei, o persoană morală tulburată de sentimentul neamplinirii? Dumnezeu îţi vorbeşte prin aceste sentimente şi te invită să-L primeşti pe Isus ca Salvatorul tău, chiar azi. Isaia formulează invitaţia aceasta, astfel: „Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! (Isaia 55:1). Cand crezi în Domnul Cristos, vei fi iertat, golul dinăuntrul tău va fi umplut, şi setea sufletului tău va fi stampărată. Acceptă invitaţia lui Dumnezeu – H.V.L.

„Orice suflet din păcat să vină
La harul şi mila Domnului.
Isus, sigur, vă va da odihnă
încrezandu-vă-n cuvantul Lui. „– Stockton

„De vei continua să respingi pe „vino!” al mantuirii, vei fi nevoit să accepţi pe „pleacă!” al condamnării„

Painea zilnica