Ierihonuri

Ciprian I. Bârsan

Privind în urmă la a mea viață
Nu pot uita cum m-ai călăuzit
Şi cum mi-ai dat putere şi speranță
Când mă vedeam aproape prăbuşit.
Iar dacă e un om aici în lume
Ce nu se-ncrede niciodată-n el
Ci doar în Tine şi-n al Tău sfânt Nume
Acela sunt cu siguranță eu.

Fără de Tine aş fi fost pierdut, ştiu bine
Căci de cel Rău aş fi fost înghițit
Dar Tu privitu-m-ai cu milă şi iubire
Şi-n mâna Ta mereu m-ai ocrotit.
Mi-ai arătat puterea Ta cea mare
Când ziduri groase-n față îmi stăteau
Eu mă gândeam:dar cum cădea-vor oare?…
Aşa de neînvins ele-mi păreau!

Cu cât trecut-a timpul mai mari ziduri
În fața mea masiv au apărut
Privindu-le ziceam: o, cât de singur
Sunt..Cum cădea-vor ele la pământ?..
Şi totuşi un cuvânt ai spus din ceruri
Iar zidurile mari s-au prăbuşit
O, iar întrezăream frumoase țeluri
De cum lucrai…

Vezi articolul original 107 cuvinte mai mult

Inc-o zi

Când a dimineții raze mângăie al meu obraz
Când a nopții grea cortină se ridică, se topește
Dumnezeu spre mine-ndreaptă al iubirii Lui talaz
Duhul Său mă cercetează și din somn iar mă trezește

Milioane de celule își recapătă puterea
Mintea cu-ale ei sisteme de nervuri, ființa toată,
Ochii se deshid și-ndată își recapătă vederea
Sunt precum a zis psalmitul ”o făptură minunată”.

De la fluturi și albine pân’ la păsări, pești și fiare
De la iarbă pân’ la codrii și la florile ornate
Peste tot din nou natura se repune în mișcare
Înc-o zi ne-mparte Domnul fiecărui bunătate.

Înc-o zi să ai viață este cel mai mare dar
Să vezi razele-sorite, să simți ploaia s-asculți vântul
Toate-acestea împreună poartă numele de Har
Astfel binecuvântează Dumnezeu întreg pământul.

Înc-o zi când se depune în seiful vieții noastre
De fapt viața (ce nu-i lungă) cu o zi ni se scurtează
Cât am alerga și-am strânge pe sub bolțile albastre
Numai sufletul e-acela ce cu-adevarat contează.

Da, natura e frumoasă cu peisajul ei feeric
Cu cascade și cu râuri și cu omul minunat
Însă sufletul se zbate într-o mare de-ntuneric
Omenirea pretutindeni e cuprinsă de păcat.

De aceea din iubirea Lui cea pură și cerească
Tatăl nostru, Creatorul în majesticul Său plan
Ne-a trimis în lume Fiul pentru noi să se jertfească
Din păcat să ne salveze, din robia lui Satan.

Iar Isus Mântuitorul lăsând Gloria Divină
A venit ca prunc în iesle și-A murit apoi pe-o cruce
El orice păcat îți spală și îți iartă orice vină
Iar prin Sângele Salvării viață veșnică-ți aduce.

Fiindcă viața-i trecătoare, neștiind când se termină
Și-n Cetatea viitoare, Paradisul minunat
Unde-i veșnic sărbătoare lângă Tronul de Lumină
Nu poate intra oricine numai cel răscumpărat.

Înc-o zi, de fapt însemnă înc-un timp de pregătire
Înc-o zi să strângem roade pentru veșnicul hambar
Înc-o zi pentru- mpăcarea prin a lui Hristos jertfire
Fără care viața-ntreagă e pierdută în zadar.

Ce folos să vezi sclipirea soarelui imaculat?
Să vezi ploaia, s-auzi vântul, s-ai de toate, ce folos?
Dacă sufletul nu-i liber și se zbate în păcat…
Pacea ta și fericirea este numai în Hristos.

Prietene ascultă-I vocea, înc-o zi mai are Har
El te cheamă cu iubire nu mai sta nemântuit
Dacă vii cu umilință vei primi Cerescul Dar
Fericirea, mântuirea, viața fără de sfârșit.

Daniel Hozan

Lumini in intuneric

Text: Matei 5:13-16  

„Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei… să slăvească pe Tatăl vostru, care este in ceruri.” Matei 5:16

Povestirea de mai jos o avem din cartea „Daily Gems” (Nestemate zilnice), de D. L. Moody. „Un orb dintr-un oraş mare a fost găsit stand la colţul unei străzi cu un felinar alături. Cineva a venit la el şi l-a întrebat de ce avea felinarul langă el aprins din moment ce era orb, iar lumina pentru el era tot la fel ca şi întunericul. Orbul a răspuns simplu: „Ca nimeni să nu se poticnească în mine”.
Noi cei care-L cunoaştem pe Cristos nu suntem orbi, desigur. Dar ca şi omul acela, trebuie să avem lumina pentru ca acei ce sunt pierduţi sâ poată găsi calea către cer. Fără lumina lui Cristos strălucind prin noi, cei ce-L urmăm, oamenii se vor poticni în căutarea lor după pace şi mulţumire.

Lumea noastră de azi este întunecoasă, caracterizată prin pesimism şi o beznă spirituală adancă. De aceea, este de cea mai mare importanţă, ca noi credincioşii să reflectăm ceea ce a spus Domnul Isus: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Mantuitorul a mai spus: „Cat sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9:5). Acum, dacă Domnul nostru S-a reantors în slavă, totuşi, noi suntem oglinzi ale Sale după modul cum ne trăim vieţile, astfel ca alţii să fie atraşi la Lumină. Cand facem astfel, glorificăm pe Tatăl nostru cel ceresc. Aşadar, să fim aşa cum ne-a poruncit Domnul: „să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Să ne încredinţăm că suntem lumini în întuneric.    – R.W.D.

„Ajută-mi, lumina Ta s-o răspandesc
Unde răul e în abundenţă,
S-ajut măcar un suflet păcătos
Să găsească în Tine o nouă viaţă. „- D.J.D.

„Dacă vom arde pentru Dumnezeu, păcătoşii vor fi atraşi la Lumină„

Painea zilnica