Cetatea de furnici

ReferințeLuca 19:1-10

A fost odată-ntr-o cetate,
dar nu de oameni,
de furnici,
o mare gloată agitată
că-n valea lor avea să treacă
un licurici.

Din rang înalt era străinul
Și mii de gaze îl știau;
Și coropișnițele îl știau pe nume,
Dar frații săi nu îl iubeau…

Dar el trecea din loc în loc
Și, deși aripi el avea,
Iubea să calce printre râme
Și-ades cu ele el vorbea.

Avea un zumzet uimitor
Chiar dacă mantia-i lucea în soare,
Se așeza în rândul tuturor,
Dorind să guste viața unui oarecare.

Și-n agitația prezenței sale,
Înaltul vameș la furnici
Aflase că în vale,
În umbra de urzici,
Cu mantia-i lucindă
Pășește-un licurici.

Nu, nu se gândea să-i ceară socoteală
Că a pătruns în lumea sa,
Voia numai să-l vadă-n îmbulzeală,
Însă statura nu îl ajuta.

Și se urcă furnica-vameș
Pe-un fir de iarbă crudă,
Uimindu-se că-n iureș
Se-aude lin o odă…

Și, ascultați, ce uimitor,
Căci licuriciul ridică privirea înspre nori.

Dar, pân’ la nori,
Se-opri la firul cel de iarbă;
Cu el se-opri întreaga lume,
Iar lucruriciul îi zice vameșului pe nume:

-Eu trebuie să intru-n casa ta.
-Dar, vai, eu stau în scorburi,
Și nu sunt niciun cleric,
Și, că să știi, în casa mea e numai întuneric.

-O, tu, mai mare vameș la furnici,
Coboară-n vale, vină!
Căci eu cu strălucirea mea de licurici
Aduc în casa ta lumină.

Precum furnica și Zacheu,
Dorind ca pe Isus să-L vadă,
Urcatu-s-a într-un copac
Să fie mai presus de gloată.

Dar Cel ce vede-n miez de-atomi,
Cel ce veghează galaxii
Își aținti privirea înspre pomi
Și spre Zacheu Își ridică El ochii.

„Zachee, dă-te jos degrabă,
Căci trebuie să intru-n casa ta”

„Doamne, să-mi faci Tu bucuria asta?
Stăpânul cerului ca oaspete,
Iar eu, gazda Sa?”

Și-n mijlocul averii sale,
Zacheu fu cercetat pe loc,
Și a promis cu bucurie,
Primind pe Isus, c-o să lase tot.

Și-atunci Isus, plin de iubire,
A binecuvântat a vameșului locuință,
Căci celor pierduți le dă-n dar mântuire
Și toate astea numai prin credință….

Acum, și tu te urci în dud,
Ai auzit de Isus, de puterea Sa,
Tu printre ramuri de copac
Încerci să Îi vezi Fața,

Dar, înțelege, că-n atâta lume
El Și-a-ndreptat privirea înspre viața ta:
Isus te cheamă azi pe nume
Și trebuie să intre-n casa ta!

 Tabita Oprea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s