Cuvinte cu greutate

Text: 1 Timotei 4

„… fii o pildă pentru credincioşi: in vorbire, in purtare, in dragoste, in credinţă, in curăţie.” 1 Timotei 4:12

Două povestiri de pe prima pagină a ziarului Grand Rapids Press, care nu aveau nimic în comun una cu alta, subliniau o ironie neobişnuită. Una, spunea despre un om care fusese împuşcat şi ucis în timp ce se năpustea cu un cuţit spre un poliţist. Istoria sa lungă de abuzuri de droguri şi alcool, îl dusese la acest tragic incident. Cealaltă povestire descria un bal inaugural în cinstea guvernatorului statului Michigan. Se specificau băuturile alcoolice care s-au servit la această ocazie de gală. Referindu-se la aceste incidente, un reporter scria: „Mă gandeam că liderii noştri se abţin de la servirea băuturilor alcoolice pentru a fi modele bune de urmat pentru noi ceilalţi, din moment ce aceiaşi lideri fac atata caz de consumul de droguri… Poate dacă liderii noştri, de-a lungul anilor, ar fi făcut puţin mai mult efort de a fi exemple bune, omul cu cuţitul ar fi putut trăi azi”.


În 1 Timotei 4, Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să „pună în mintea fraţilor” (v. 6), „să înveţe” (v. 11), „să ia seama bine la citire, la îndemnare şi la învăţătură” (v. 13). Cuvintele acestea i-au conturat şi definit lucrarea, cuvintele care îi vor salva pe ascultătorii lor (v. 16). Dar chiar în centrul acestor versete apare porunca de-a fi un bun exemplu (v. 12). Pavel nu a spus că un exemplu bun vorbeşte mai tare decît cuvintele sale, dar un exemplu bun face ca toate cuvintele spuse să devină demne de crezut. Părinţii, dascălii, lucrătorii între tineri, şi toţi cei ce sunt în funcţii de conducere au o influenţă specială asupra altora. Dacă urmărim sfinţenia, caracterul nostru va dobandi integritate. Şi aceasta va da greutate cuvintelor noastre.                       – D.J.D.

Voi, purtători ai steagurilor sfinte
Spre-acel măreţ şi veşnic viitor,
Voi, făclieri de slove şi cuvinte,
Fiţi voi întai la înălţimea lor! „- Traian Dorz

Poate că oamenii se vor îndoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci

Painea zilnica

Orizont marin

La moara lui Felix

Val

Cu hohot de nelinişti se zvârcoleşte marea
Şi zbuciumul ei tainic se sparge-n albatroşi,
Îi simt în valuri pulsul şi-n orizont chemarea
Spre ţărmuri de odihnă cu zorii luminoşi.

Mă-mbrac cu valul rece şi alge-mi pun pe tâmple,
Dorind ca spre limanuri cu râvnă să înot,
Dar neştiind că drama urma-va să se-ntâmple:
Ah, orizontul fuge şi simt că nu mai pot!

Abisul greu mă soarbe înfăşurat în spaime
Iar bolta plumburie apasă greu şi ea,
Şi-n sufletu-mi, speranţa mai poate să îngaime:
Dar unde-i orizontul? Unde e ţinta mea?

Când disperarea-ncearcă din mine să se-adape
Şi punctele de sprijin se clatină pe rând,
Îmi amintesc deodată că pot umbla pe ape
Şi pune frâu la valuri, numai aşa: crezând!

Se-aprinde orizontul când soarele apare
Şi iarăşi siguranţa pluteşte-n jurul meu,
E-acolo şi limanul, doar la un pas…mai mare,
Un pas pe care-l face cu mine Dumnezeu!

Simion Felix Marţian

Vezi articolul original 5 cuvinte mai mult

În stropii de lumină…

În stropii de lumină ce coboară,
Te vad, Te simt și Te respir;
Te văd în dimineți și-n orice seară
Mai Mare și frumos. Si-atunci mă mir…

În unduirea apei iar Te regăsesc
Spălând ce-n rugi smerite îți înșir;
Te simt în pacea ce mi-o dai in toate
Și-ți mulțumesc de harul ce-l inspir.

Te vad în curcubeiele ce-apar
Statornic legământului și Te admir
C-așa cum pui pe ceruri curcubeie
Ne-ai pus în inimi cerul suvenir…

Tăcerile-noptării spun de Tine
Și valea plină cu parfum de trandafir.
Mi-e tot mai drag de dragul Tau de mine
Și te iubesc, Părinte, până la delir…

Și cred Cuvântul revelat de sus
Așa cum l-a crezut orice martir,
C-aici trudim, luptăm si-apoi murim
Dar mâine, ne ridici din cimitir… !

Ionel Nica 

Complexul Ilie

Text: 1 Regi 19:1-8

(Ilie) a şezut jos sub un ienupăr şi dorea să moară, zicind: „Destul” ”  1 Regi 19:4

Concertul este în plină desfăşurare. Dirijorul dă din baghetă cu zel şi entuziasm. Deodată un membru al orchestrei se ridică şi se apropie de el. Este omul care cantă la trianglu. Ii şopteşte: „Aveţi ceva împotrivă dacă plec acasă? Partea mea s-a terminat”. Este ridicol, nu-i aşa? El este membru al orchestrei şi ar trebui să aştepte pană la terminarea concertului. Prezenţa sa adaugă tenta necesară pentru ca orchestra să arate întreagă. I-ar deranja şi i-ar întrerupe pe ceilalţi dacă cineva ar pleca după ce şi-a terminat partea sa din partitură.


Uneori cei mai în varstă se simt ca şi cantăreţul la trianglu. Cred că ei şi-au terminat partea lor şi şi-au împlinit scopul. La fel ca şi Ilie, recurg la autocompătimire şi ar dori ca Domnul să-i ia acasă în cer. Cu toate acestea, fie că ştiu sau nu, ei sunt încă o parte semnificativă din „orchestra vieţii”, prin însuşi faptul că sunt aici.
Mulţi creştini au fost încurajaţi de răbdarea, înţelepciunea, şi mijlocirile celor bătrani care-L iubesc pe Domnul. Numai veşnicia va scoate la lumină întregul impact al contribuţiei lor spirituale. Aceşti slujitori ai Domnului au multe de făcut pentru gloria lui Dumnezeu. Ei sunt foarte importanţi, pentru că altfel El nu i-ar lăsa printre noi.
Creştine, poate crezi că lucrul tău aici jos s-a terminat. Nu te lăsa copleşit de complexul de autocompătimire al lui Ilie şi de dorinţa de-a muri. Gandeşte-te numai la influenţa pe care o ai asupra altora. Încă faci un impact în vieţile lor.      – H.G.B.

Bătrani ostaşi ai începutului de drum
Ei au trasat cărarea pe care mergi acum.
în lupta-n care eşti ei primii au luptat.
învaţă de la ei ce-i bun şi-adevărat.”– Branon


Decat să tii cont de numărul anilor, mai bine fă ca toţi să conteze

Painea zilnica

Curcubeul izbăvirii

La moara lui Felix

DSC_3601a

Durerea are dinţi, da, are dinţi
Cu muşcătură crudă, otrăvită,
Şi gheare are, gheare lungi, fierbinţi
Şi-o respiraţie de foc, cumplită.

O simt intens cum sfâşie din trup
Şi sufletul mi-l zdrenţuieşte-n gheare,
Când stăvilarul de răbdare-l rup
Puhoaiele cumplite de-ncercare.

Se-nchide orizontul cenuşiu
Până îi simt strânsoarea grea pe tâmple
Şi, de speranţă părăsit, pustiu,
Amarul lumii-ntregi prin pori mă umple.

Tristeţe, apăsare, zvârcoliri,
Dureri atroce îmboldind cu spasme
Se strâng într-un buchet de otrăviri,
Mănunchi sinistru exalând miasme.

Cum am ajuns aici? Ce s-a-ntâmplat?
De ce mi-e deznădejdea pat şi pernă?
O, Doamne!- doar o clipă am uitat
Că izbăvirea mea este eternă,

Dar vin acum cu-al rugăciunii jar,
Căci îndurările-Ţi sunt fără număr,
Ca, reprimit în Sfântul Sanctuar,
Să Te ating cu lacrima pe umăr,

Să-ncep cu ochii umezi a vedea
Cum se topeşte negura şi greul,
Şi-n lacrima primind Lumina Ta
Cum înfloreşte iarăşi curcubeul.

Simion…

Vezi articolul original 6 cuvinte mai mult

Unde-as fi?

Unde-as fi? o Doamne Sfinte, unde-as fi?
Ratacind pe cai desarte
Mi-as petrece viitorul
Disperat sfarsind in moarte
De n-ai fi Tu Salvatorul
Si n-ai fi Indrumatorul
Meu in orice zi.

Ce-as avea? o Doamne Sfinte, ce-as avea?
Doar o forma de comoara
As purta prin asta lume
Ea de fapt ar fi povara
De n-as sti de Sfantu-ti Nume
Si n-ai fi last anume
Har si-n viata mea

Cine-as fi? o Doamne Sfinte, cine-as fi?
Un cazut sub o reduta
O istorie uitata
Sau o cauza pierduta
De n-as fi stiut vreodata
Ca esti Domn pe viata toata
Ca-TI sunt fiu, iar Tu-mi esti Tata
Pentru vesnicii.

Daniel Hozan 

Razboiul s-a terminat!

Text: Evrei 4

El a venit ca să aducă vestea bună a păcii vouă celor care eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.” Efeseni2:17

În sfarşit, se aplanase conflictul aprig dintre Nord şi Sud. Cu toate că soldaţii care au luptat în Războiului Civil erau liberi să se reîntoarcă la familiile lor, un număr dintre ei au rămas ascunşi prin păduri, hrănindu-se cu fructe de pădure. Ei, ori nu au auzit că s-a terminat războiul, ori nu au crezut. Au continuat să trăiască în condiţii mizerabile, cand ar fi putut să fie înapoi la confortul şi siguranţa căminelor lor. Uneori se petrece la fel şi pe tăram spiritual. Cristos a făcut pace
între noi şi Dumnezeu, murind în locul nostru. El a ispăşit pedeapsa păcatului pe cruce. Acceptînd lucrarea jertfei Sale, oricine poate fi iertat de Dumnezeul Cel sfant. Din păcate, mulţi oameni refuză să creadă vestea bună a Evangheliei şi continuă să trăiască asemenea unor fugari spirituali. Şi uneori creştinii – noi cei care ne-am pus încrederea în Cristos – trăim aproape la acelaşi nivel. Ori din ignoranţă ori din îndărătnicie, nu ne bucurăm de împlinirea făgăduinţelor Cuvantului lui Dumnezeu. Nu experimentăm bucuria şi siguranţa care ar trebui să însoţească mantuirea noastră. Nu beneficiem de pacea şi mangaierea care izvorăsc din relaţia de Tată-fiu. Cu toate că suntem obiectul dragostei Sale, a purtării Sale de grijă, a darurilor Sale, trăim ca nişte orfani! Nu este suficient să cunoaştem promisiunile lui Dumnezeu. Trebuie să le revendicăm ca fiind ale noastre.
Trăieşti departe de mangaierea şi purtarea de grijă a Tatălui nostru cel ceresc? Vino acasă! Războiul s-a terminat!     – R.W.D.

O, om sărman, oricine ai fi
Apleacă-ţi urechea şi-ascultă
Cand Domnul Cristos este aici,
Unde să pleci cu inima frantă?”– McLendon

Cristos ca Mantuitor ne aduce pacea cu Dumnezeu;Cristos ca Domn ne aduce pacea lui Dumnezeu

Painea zilnica

“Mită” pentru Arsenie Boca…

Ciprian I. Bârsan

De Rusalii, pelerinii au umplut cutiile milei de la Mănăstirea Prislop, unde este înmormântat Arsenie Boca, au aruncat monede în pârâul din apropiere, au băgat bancnote prin crăpăturile chiliei călugărului și bisericii și au adunat un morman de bani lângă trunchiul unui copac din apropierea mormântului venerat. Au pus grijulii un bolovan peste hârtii să nu le ia vântul și să ajungă, firește, în posesia călugărului răposat care astfel le va împlini dorințele.

Ar fi un basm chiar simpatic dacă nu am fi cu toții, de atâta amar de ani, captivi în el. Deci mii de români cred, în secolul XXI, că e nevoie să dea un fel de șpagă unui călugăr decedat, admirabil în felul lui, e drept, pentru îndeplinirea dorințelor?

Și pun o piatră peste bani ca să nu-i ia vântul…Și mai speră cineva în țara asta că vom reuși vreodată să oprim corupția când ea pornește adesea…

Vezi articolul original 18 cuvinte mai mult

Ne-ai primit la Tine

Ne-ai primit la Tine
Și ne-ai transformat
Fericiri depline,
Zilnic, ne-au urmat.

Eram prinși în lațul
Firii pământești
Dar Ți-ai întins brațul
Să ne mântuiești.

Nici o legătură
Cu Cerul n-aveam,
Nu voiam Scriptură,
Nu ne închinam.

Dar cu glasul dulce
Isuse, ne-si spus:
“În Rai vă voi duce
La trai făr-apus.”

Tu ne-ai șters trecutul
Plin cu faliment
Și-a fost începutul
Unui trai decent.

Ți-am urmat povața
Și-n noi s-a născut
Dor de-a-Ți vedea fața,
De-a-mplini ce-ai vrut…

Că ai vrut predare
A fost chiar normal
Spre a fi în stare
S-ajungem la Mal.

Ne-ai primit la Tine
Și-un crez ai sădit
Să putem menține
Tot ce ne-ai vorbit.

Alt fiu nu dorim
Nici alt dumnezeu
Vrem să Te-nsoțim
Pe-ngustul traseu.

Ne-ai primit la Tine
Și ne-ai transformat
Fericiri depline
Ne-au îmbrățișat.

George Cornici

Poti face fata provocarii?

Text: Psalmul 16

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cand este El la dreapta mea, nu mă clatin.” Psalmul 16:8

Cand un atlet vorbeşte despre „pregătirea sufletească” pentru întrecerea care urmează, el se referă la procesul prin care se pune într-o atitudine psihică propice competiţiei. Un jucător de fotbal, de exemplu, petrece cel puţin trei ore în ziua meciului, făcand acest lucru. Se gandeşte la un meci bun pe care îl va face, îşi va imagina loviturile Ia poartă, deschiderile şi pasele pe care să le facă în vederea marcării golurilor. La fel fac şi jucătorii altor sporturi imaginandu-se marcand cele mai spectaculoase goluri, lovind ţinta sau sărind peste cea mai înaltă ştachetă. Acest tip de pregătire mintală este deosebit de folositoare în pregătirea noastră pentru confruntarea cu viaţa creştină. Este un fel de pregătire spirituală pentru nevoile ei specifice. În loc să te rogi mereu doar generalităţi ca: „binecuvantează-mă!” sau „foloseşte-mă”, încearcă să te vezi dand răspunsul creştin potrivit situaţiilor din viaţă.


Dacă eşti un soţ sau tată, poate îţi poţi imagina că vii acasă după o zi lungă de lucru la birou. Bicicleta fiului este aruncată pe intrarea maşinii în garaj. Soţia îţi este ocupată cu telefonul şi în poştă ai un anunţ care îţi aminteşte de o şedinţă a comitetului bisericii în seara aceea. Stai jos şi relaxează-te. Pune-L pe Domnul înaintea ta. Imaginează-ţi că El stă la dreapta ta, ţinandu-te să nu-ţi ieşi din fire. Imaginează-ţi că Isus umblă cu tine şi foloseşte puterea Duhului Sfînt. Apoi poţi fi gata să mergi acasă, nu numai „pregătit sufleteşte”, dar anticipînd ajutorul Domnului. In felul acesta poţi face faţă provocărilor zilei.   – M.R.D. II

O, Doamne, care-mi cunoşti inima întreagă,
Inima ce-adesea de Tine mă desparte.
Din robia păcatului acum mă dezleagă,
Al Tău să fiu aici şi dincolo de moarte. ”    – Anonim

Dumnezeu te are în planurile Lui, îl ai şi tu pe El în ale tale?

Painea zilnica