Se arată zorii vieții…

Se arată zorii vieții în sclipiri de veșnicie,
Apare Dimineața în lumina cea mai vie,
Totul pregatit e, cortina e deschisă
Evenimente arată, vremea e decisă.

Sunet de trompetă străbate-va vazduh,
Toți și mic și mare, uniți cu El în Duh,
Pleca-vom pe vecie în imn de sărbători,
Prin Cel Mare și Sfânt, fiice și feciori.

Curând, totul ne spune, curând, Cuvânt arată,
Curând, o ce minune, e neimaginată,
Curând, totul șoptește, chemând, chemând grăbit,
O cine înțelege, un Dar Nemărginit,

Fosta dat vieții, spre viață și salvare,
Ofrandă a Dimineții, în jertfire și îndurare.
Cine azi aude, o cine îl primește,
Pășind cu El pe cale: viitor dorește.

Isus, este Viața, Isus, e veșnicie,
Isus este speranța, El e Apa-Vie!
El e bucurie, Adevăr și Har,
El, e tot ce ține, e Cel mai Mare Dar!

Tot în jur arată, șoptește și îndrumă,
Privim cu ochi deschiși, e vremea cea din urmă.
Salvatorul cheamă, întrați în sărbătoare,
Mult nu-i, nu rămâne, și ușa de salvare

Se va închide, apoi, începe-vor pe rând,
Nopți-grele-nevoi, miraje spulberând.
Veniți, cheamă Viața, veniți cheamă Iubirea,
Se arată Zorii vieții, și-n Cel Sfânt – Nemurirea!

Lidia Cojocaru 

Atitudini, actiuni si S.I.D.A.

Text: Ioan 8:1-12

„Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintai cu piatra în ea.” Ioan 8:7

Intr-un interviu acordat revistei Time, o victimă a SIDA (Sindromul Imuno-Deficitar Achiziţionat), de 28 de ani, a spus: „Sunt îngrozit să mor atat de tanăr. Mi-ar plăcea să mai trăiesc. Numai dacă Dumnezeu m-ar lăsa în pace”. Numită şi lepra anilor 1980, boala starneşte frica şi îngrijorarea milioanelor de oameni care nu suferă de ea. Deoarece această boală adesea rezultă dintr-un stil de viaţă imoral condamnat de Biblie, mulţi oameni au puţină compasiune faţă de victimele acestei boli. Unii văd în ea un blestem al lui Dumnezeu. Alţii nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Indiferent cum îl vedem, faptul este că orice păcat ne expune unor consecinţe sociale şi biologice, ale călcării legilor morale ale lui Dumnzeu, de care ne facem vinovaţi cu toţii. Atitudinea acuzatoare blochează lucrurile de care au cea mai mare nevoie victimele acestei boli – grija, ajutorul, şi mai important ca toate, Cristos.

Care ar trebui să fie răspunsul creştinilor? Fără să scuzăm păcatul nici o clipă, ar trebui să-i tratăm pe cei bolnavi de SIDA ca pe oricare alt om ce se luptă cu o boală fatală. Ar trebui să fim gata să-i vizităm şi să-i ajutăm în cele ce le putem face pentru ei. Obosesc uşor. Ar trebui să ascultăm la temerile lor. Mai mult ca orice, ar trebui să-i ajutăm să-şi găsească iertarea de care fiecare are atata nevoie. Ar face Isus mai puţin pentru ei?
Mai devreme sau mai tîrziu, boala aceasta teribilă ne va supune la încercare atitudinile şi acţiunile. Dacă ele nu vor fi la înălţimea celor ale lui Isus, atunci poate este o deficienţă în sistemul nostru imunitar spiritual. Poate că nu am permis ca sîngele lui Isus să ne curăţească atitudinile şi acţiunile autoandreptăţirii.           – D.J.D.

„Să nu judec, Isuse, pe nimeni,
Să-i înţeleg, Doamne, mereu.
Cand se-aruncă cu pietre în semeni,
Să-mi amintesc păcatul meu.” – Vandergrift

„Ura fată de păcat n-ar trebui să ne împiedice să-l iubim pe păcătos„

Painea zilnica