Bătălia Lui

Dacă de Domnul eşti chemat şi uns
Şi-n bătălia sfântă ai fost pus,
Nu te uita înspre vrăjmaş cu frică,
‎Ocara de pe Numele-I ridică!

Dacă veghezi să-ţi fie duhul treaz,
Poţi fi şi tu-n oştirea Lui viteaz,
Să nu te temi de rău, nici de cădere,
Căci armele-mpotriva-ţi n-au putere!

Să nu doreşti a altcuiva armură;
Nu se va potrivi cu-a ta măsură,
Dacă la luptă Domnul te-a chemat,
Mergi cu puterea care ţi s-a dat!

C-o praştie şi nişte pietricele,
O goarnă şi vreo două, trei ulcele,
Dacă cu-atât pe tine te-a-nzestrat,
Să nu te temi când urlă Goliat!

Să te deprinzi să-ţi întăreşti credinţa,
Doar cei ce-n El se-ncred au biruinţa!
Nu-n număr e izbânda, nici tăria,
‎Ci doar în El, c-a Lui e bătălia!

E bătălia Lui şi El va-nvinge,
Iar focul celui rău tot El va stinge,
‎Când paşi mărşăluiesc în vârf de duzi,
Se luptă Domnul, caută să-L auzi!

Olivia Pocol

O fata stralucitoare

Text: Exodul 34:29-35

„Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iată că pielea feţei lui strălucea…” Exodul 34:30

In cartea sa „Putere pentru viaţa creştină”, Ethel Wilcox redă o povestire foarte interesantă. Cu ani în urmă, Taylor Smith, un cleric din Anglia, a fost invitat să vorbească la centenarul Conferinţei Biblice Moody din Chicago. Cand a sosit, Smith şi-a pierdut vocea şi n-a mai putut vorbi decat în şoaptă. Convins că era acolo din voinţa lui Dumnezeu, s-a hotărat să vorbească totuşi în ciuda handicapului. Vocea sa n-a fost auzită mai departe de primele randuri ale audienţei. La terminarea serviciului, a venit la el un om care stătuse la balcon şi i-a spus: „Nu am auzit absolut nimic din ce aţi spus, dar v-am urmărit faţa şi vreau şi eu să devin creştin!”

Ethel Wilcox a făcut următorul comentariu: „Istorisirea aceasta este numai una din multe altele, care au mărturisit despre radiaţia cerească a feţei acestui om a cărei faţă reflecta gloria vieţii sale interioare, caracterul lui Cristos. Şi minunea este că Duhul doreşte să facă acelaşi lucru cu fiecare dintre noi”.
Atunci cand noi creştinii ne facem constant timp să medităm la Cuvantul lui Dumnezeu, să avem comuniune cu El în rugăciune, şi cand căutăm să-I ascultăm poruncile, acest lucru se va vedea pe feţele noastre. Duhul Sfant ne dă dorinţa să creştem în asemănarea lui Cristos. Există o pace sfantă, o dumnezeiască încredere, o mulţumire interioară care aparţine numai celor care trăiesc în permanenţă în prezenţa lui Dumnezeu.
Este adevărat că nu fiecare cu o înfăţişare radiantă este un creştin. Dar toţi creştinii ar trebui să reflecte lumina pură care îi atrage pe păcătoşi la Evanghelie.             – R.W.D.

„Tu ai o sfantă şi-naltă chemare:
Lumina lumii să fii întruna.
Făclia Veştii Bune ridic-o mai sus,
Ca alţii să-i vadă lumina.”  – Anonim

„Lumina Fiului lui Dumnezeu în inima ta va da strălucire feţei tale„

Painea zilnica