Curcubeul izbăvirii

La moara lui Felix

DSC_3601a

Durerea are dinţi, da, are dinţi
Cu muşcătură crudă, otrăvită,
Şi gheare are, gheare lungi, fierbinţi
Şi-o respiraţie de foc, cumplită.

O simt intens cum sfâşie din trup
Şi sufletul mi-l zdrenţuieşte-n gheare,
Când stăvilarul de răbdare-l rup
Puhoaiele cumplite de-ncercare.

Se-nchide orizontul cenuşiu
Până îi simt strânsoarea grea pe tâmple
Şi, de speranţă părăsit, pustiu,
Amarul lumii-ntregi prin pori mă umple.

Tristeţe, apăsare, zvârcoliri,
Dureri atroce îmboldind cu spasme
Se strâng într-un buchet de otrăviri,
Mănunchi sinistru exalând miasme.

Cum am ajuns aici? Ce s-a-ntâmplat?
De ce mi-e deznădejdea pat şi pernă?
O, Doamne!- doar o clipă am uitat
Că izbăvirea mea este eternă,

Dar vin acum cu-al rugăciunii jar,
Căci îndurările-Ţi sunt fără număr,
Ca, reprimit în Sfântul Sanctuar,
Să Te ating cu lacrima pe umăr,

Să-ncep cu ochii umezi a vedea
Cum se topeşte negura şi greul,
Şi-n lacrima primind Lumina Ta
Cum înfloreşte iarăşi curcubeul.

Simion…

Vezi articolul original 6 cuvinte mai mult

Unde-as fi?

Unde-as fi? o Doamne Sfinte, unde-as fi?
Ratacind pe cai desarte
Mi-as petrece viitorul
Disperat sfarsind in moarte
De n-ai fi Tu Salvatorul
Si n-ai fi Indrumatorul
Meu in orice zi.

Ce-as avea? o Doamne Sfinte, ce-as avea?
Doar o forma de comoara
As purta prin asta lume
Ea de fapt ar fi povara
De n-as sti de Sfantu-ti Nume
Si n-ai fi last anume
Har si-n viata mea

Cine-as fi? o Doamne Sfinte, cine-as fi?
Un cazut sub o reduta
O istorie uitata
Sau o cauza pierduta
De n-as fi stiut vreodata
Ca esti Domn pe viata toata
Ca-TI sunt fiu, iar Tu-mi esti Tata
Pentru vesnicii.

Daniel Hozan 

Razboiul s-a terminat!

Text: Evrei 4

El a venit ca să aducă vestea bună a păcii vouă celor care eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape.” Efeseni2:17

În sfarşit, se aplanase conflictul aprig dintre Nord şi Sud. Cu toate că soldaţii care au luptat în Războiului Civil erau liberi să se reîntoarcă la familiile lor, un număr dintre ei au rămas ascunşi prin păduri, hrănindu-se cu fructe de pădure. Ei, ori nu au auzit că s-a terminat războiul, ori nu au crezut. Au continuat să trăiască în condiţii mizerabile, cand ar fi putut să fie înapoi la confortul şi siguranţa căminelor lor. Uneori se petrece la fel şi pe tăram spiritual. Cristos a făcut pace
între noi şi Dumnezeu, murind în locul nostru. El a ispăşit pedeapsa păcatului pe cruce. Acceptînd lucrarea jertfei Sale, oricine poate fi iertat de Dumnezeul Cel sfant. Din păcate, mulţi oameni refuză să creadă vestea bună a Evangheliei şi continuă să trăiască asemenea unor fugari spirituali. Şi uneori creştinii – noi cei care ne-am pus încrederea în Cristos – trăim aproape la acelaşi nivel. Ori din ignoranţă ori din îndărătnicie, nu ne bucurăm de împlinirea făgăduinţelor Cuvantului lui Dumnezeu. Nu experimentăm bucuria şi siguranţa care ar trebui să însoţească mantuirea noastră. Nu beneficiem de pacea şi mangaierea care izvorăsc din relaţia de Tată-fiu. Cu toate că suntem obiectul dragostei Sale, a purtării Sale de grijă, a darurilor Sale, trăim ca nişte orfani! Nu este suficient să cunoaştem promisiunile lui Dumnezeu. Trebuie să le revendicăm ca fiind ale noastre.
Trăieşti departe de mangaierea şi purtarea de grijă a Tatălui nostru cel ceresc? Vino acasă! Războiul s-a terminat!     – R.W.D.

O, om sărman, oricine ai fi
Apleacă-ţi urechea şi-ascultă
Cand Domnul Cristos este aici,
Unde să pleci cu inima frantă?”– McLendon

Cristos ca Mantuitor ne aduce pacea cu Dumnezeu;Cristos ca Domn ne aduce pacea lui Dumnezeu

Painea zilnica