Ziua Tatălui

Printre datini se ivește
În mai multe țări din lume
După cum se nimerește
Și-astfel se sărbătorește
Ziua tatălui, anume.

Nu e clar și nu e sigur
Cum, de unde a venit
Însă pentru tați, desigur
Dacă nu știți vă asigur
Că-i un timp binevenit.

Daruri și urări de bine
Noi de la copii primim
Mesele la toți sunt pline
Zâmbete, fețe senine
Și cumva întinerim. .

Dar această zi frumoasă
Pentru-acel ce e părinte
Cât ar fi de luminoasă
E așa sărăcăcioasă
Fără lucrurile sfinte.

Iar de masa nu e plină
Și cadoul nu e mare
Dar în inima senină
E Hristos cu-a Lui lumină
E de-a dreptul sărbătoare.

Ziua tatălui nu este
Doar un fel de amintire
Repetabilă poveste
Ce din nou ne dă de veste
Tatălui să-i dăm cinstire.

Ziua tatălui arată
Fiecărui muritor
Revelarea minunată
Celui Sfânt și Unic Tată
Dumnezeul Creator.

Daca azi stăm în picioare
Dacă azi sărbătorim
Nu-i deloc o întâmplare
Ci din mâna-I creatoare
Orice lucru îl primim.

Dacă azi e-o fericire
Pentru noi ce suntem tați
Tatălui din Strălucire
Aducându-I mulțumire
Să venim îngenunchiați.

De aceea cu grăbire
Împreună să venim
C-avem o îndatorire
Tatălui să-I dăm cinstire
Pentru orișice primim.

Ziua Tatălui întruna
Să serbăm cu-adevarat
Cat e Soarele si Luna
Până vom primi cununa
Fiindcă Tatăl ne-a-nfiat.

Că-n curând. . și nu-i departe
Ziua-aceea minunată,
Toți aceia scriși în Carte
În sfârșit avea-vom parte
Să-ntâlnim al nostru Tată.

Daniel Hozan

Micul dejun de la Dumnezeu

Text: Exod 16:1-16

„…şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, in slavă, in Isus Cristos.” Filipeni 4:19

Lucrurile se anunţau triste pentru copiii din orfelinatul din Ashley Downs, condus de George Miuller. Era vremea micului dejun şi nu era nimic de mancare. O fetiţă a unui bun prieten de al lui George Miuller era în vizită. Miuller a luat-o de mană şi i-a spus: „Vino să vezi ce va face Tatăl nostru”. În sala de mese, mesele lungi erau deja aşezate, cu farfuriile şi cănile pe ele. Nu numai că nu era mancare în cămările orfelinatului dar nu erau nici bani în fondurile casieriei. Miuller s-a rugat: „Dragă Tată, Iţi mulţumim pentru ceea ce ne vei da de mancare”. Imediat s-a auzit o bătaie la uşă. Cand au deschis uşa, în prag era brutarul din localitate. „Domnule Miiller, a spus el, nu am putut dormi astă noapte. Cumva mi-am dat seama că nu aveţi paine pentru micul dejun, aşa că m-am sculat la ora 2 şi am copt paine proaspătă. Iat-o.” Miuller i-a mulţumit şi a dat slavă lui Dumnezeu. Curand o nouă bătaie la uşă. Era lăptarul. I se rupsese căruţa chiar în poarta orfelinatului. A spus că doreşte să dea laptele pentru copii pentru ca să-şi poată goli căruţa şi s-o repare.

Cum de s-a putut ruga George Miuller cu atata încredere? Pentru că văzuse de multe ori pană atunci cum Dumnezeu purtase de grijă copiilor. C. H. Spurgeon a spus odată: „Nu ne putem imagina că El care ne-a ajutat în şase necazuri, ne va lăsa în al şaptelea”. Cand ne uităm în urmă şi vedem cum ne-a purtat Dumnezeu de grijă, credinţa ni se întăreşte. Cel care asigură micul dejun orfanilor nu ne va dezamăgi în încrederea noastră în El.      – P.R.V.

„Mereu credincios Cuvintelor Sale,
Domnul ne poartă de grijă în toate.
Putem încrezători să mergem pe cale
Ştiind: rugăciunile ne sunt ascultate.”         – D.J.D.

„Credinţa aşteaptă de la Dumnezeu ceea ce este peste aşteptări„

Painea zilnica