Nu te teme

Nu te teme, turmă mică, Domnul tău nu te-a lăsat!
El cunoaște mersul vremii, știe tot și ce-ai oftat!
Știe lacrimile toate, căci le-a strâns, le-a cântărit
Ca să-Ți dea, acolo-n slavă, prețul lor nemărginit!

Nu te teme când vrăjmașul strigă-n guri de uriași
Nu te teme când te-ntâmpin fiii lui și-ai lui urmași
Domnul pune-n a ta mână cea mai ascuțită piatră
Vei zdobi și tâmpla nopții și-amăgirea idolatră.

Nu te teme ca să sângeri de ocara lui Hristos
Prin zdrobiri culegi parfumul, mirosind tot mai frumos!
Nu te teme de-astă vreme clătinată de-acest vânt
Domnul ține totu-n lume printr-o voie și-un Cuvânt!

Și când cerul parcă tace, când tânjești la un răspuns
Nu te teme, Domnul vine, nu va rămânea ascuns
Îți răspunde doar atunci când vrei voia să-I asculți
Sau când slaba ta credință a crescut, să-i muți pe munți!

 Camelia Stîngaciu

Nici un pacat nu e prea mic

Text: Psalmul 119:1-8

Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? ” 1 Corinteni 5:6

Cand un vapor transatlantic s-a scufundat langă coastele Irlandeze, cu cativa ani în urmă, lumea a fost uluită. Deoarece căpitanul vasului era un excelent marinar, nimeni nu şi-a putut imagina care au fost cauzele acestui accident. Au fost trimişi scafandri să cerceteze şi au adus printre alte obiecte, compasul navei pentru a fi examinat. Cand au deschis cutia compasului au găsit varful unei lame de cuţit înăuntru. Probabil că, în timp ce curăţa compasul, un marinar nechibzuit a rupt varful cuţitului cu care lucra, varf care a făcut compasul să arate rezultate false. Drept rezultat, nava a luat un traseu greşit, zdrobindu-se de stancile coastei.


Ca şi creştini, putem şi noi naufragia dacă începem să credem că unele lucruri mici – păcate mici – nu sunt dăunătoare. De aceea cuvintele noastre, faptele noastre, atitudinile noastre trebuie întotdeauna să le ţinem departe de păcatul care ne poate submina mărturia şi ne poate pune în pericol relaţiile cu Dumnezeu. În 1 Corinteni 5, apostolul Pavel s-a confruntat cu o situaţie păcătoasă care tulbura lucrarea lui Dumnezeu în Corint. După ce se adresează specific problemei, el face tuturor o atenţionare asupra rezultatelor păcatului. El spune că „puţin aluat face să dospească toată plămădeala” (v. 6). Orice păcat, chiar şi „cel mai mic”, poate aduce tulburare atat creştinului cat şi bisericii. Ajută-mă, Doamne, să fiu „fără prihană” (Psalmul 119:1). Invaţă-mă că nici un păcat nu e prea mic.        – P.R.V.

Păcatul mic, ca drojdia lucrează
Schimband în rău tot ce-i cu putinţă.
Curand dospi-va toată plămădeala,
Pervertindu-ne întreaga fiinţă.” – H.G.B.

Nici un păcat nu e prea mic, pentru că el este împotriva unui Dumnezeu infinit

Painea zilnica