Ne vrei cu gelozie pentru Tine

Ciprian I. Bârsan

Ne vrei cu gelozie pentru Tine
Să fim ai Tăi răscumpărați copii
Acolo sus în slăvile divine
Pe plaiul veșnicei împărății

Vrei Ție să-Ți aducem închinare
Nu formelor sau chipului cioplit
Și-n Tine să zidim aici altare
Căci numai Tu ești vrednic de slujit

Doar Tu ești Dumnezeu,și nu e altul
Ca Tine,viu,și bun,și-adevărat
Ești Creatorul,Sfântul,Preaînaltul
Pe drept Tu ești iubit și adorat

Ne vrei ai Tăi,Părinte drag și Mare
Căci Tu ne-ai conceput și plămădit
Suntem cu toți făptura mâinii Tale
Și pentru noi,tot ceru-ai pregătit

Fii binecuvântat slăvite Tată
Mărire Ție-n cer și pe pământ
Pentru iubirea Ta nemăsurată
Și pentru prețiosul Tău Cuvânt

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Ploaia de primăvară

Ploaia de primăvară

”Cereţi de la Domnul ploaie, ploaie de primăvară! Domnul scoate fulgerele și vă trimite o ploaie îmbelșugată pentru toată verdeaţa de pe câmp.
Zaharia 10:1

Urcă zâmbitoare raza dimineții,
Cocorii plâng căutând izvorul vieții,
Căprioara caută prin arbuști hrană,
Pământul e uscat, parcă e o  rană.

De-aș fi ciocârlie, aș căuta izvor,
De-aș fi o  căpriță, stânca  mi-ar fi zăvor,
Dar eu sunt o floare, locuiesc aici, jos,
Știu doar să suspin, să-L strig tare pe Cristos:

-„Sunt floare uscată, iar  strig spre Dumnezeu,
Îți cer ploaie de primăvară, Domnul meu!
Mai înviorează-mă cu ploaie din cer,
Îndură-te, Dumnezeul lui Israel!

Păsările zboară și găsesc izvoare,
Eu nu zbor, strig către Domnul „Îndurare!”
Am buzele crăpate, și părul uscat,
Hrănește – mă cu ploaie, al meu Împărat!”

Iar Domnul ascultă al florilor suspin,
Și plânsul cocorului, cel atât de sublim,
Cerul adună și lacrimi de pe pământ,
Și le întoarce în ploaia Duhului Sfânt,

Săgeata fulgerului alb se aruncă,
Tunetul strigă tare, norul de ploaie urcă:
-„Nu te teme, să nu ai îngrijorare,
Eu te sprijin cu Dreapta biruitoare!”

Nori de ploaie urcă, zorii dimineții,
Stropi calzi de ploaie, din  izvorul vieții,
Pământul e uscat, ceru-i trimite hrană,
Duhul Sfânt leagă a pământului rană!

Arancutean Eliza 

Ce mi-a arătat Biblia

Învață-mă ce nu văd.

Iov 34.32

Bogdan povestește:

„Copil fiind, am văzut căsnicia părinților mei destrămându-se. La școală am văzut cum colegii mei se certau pentru creioane colorate. Ca adolescent, i-am întâlnit pe ceilalți băieți bătându-se. La locul de muncă am găsit lupte pentru putere, minciuni și defăimări. Acasă am descoperit egoism, răutate și infidelitate. Chiar dacă nu m-am confruntat în mod direct cu crime sau cu conflicte armate, în parte le-am văzut în multele mele relații interumane. Am înțeles cum erau oamenii: mândri, mincinoși, infideli, leneși, vicleni, mânioși, avari. Indiferent din ce mediu social proveneau, influența plăcerilor lor rele se arăta pretutindeni în purtarea lor.

Apoi am primit o Biblie și am început să mă privesc pe mine însumi. Până atunci văzusem doar faptele detestabile ale altora. Acum în sfârșit îmi cunoșteam propria inimă. Biblia mi L-a prezentat pe Dumnezeu mai întâi în calitatea Sa de Creator. Apoi mi L-a arătat pe Domnul Isus ca Om desăvârșit, dar și ca Fiu al lui Dumnezeu. În oglinda Bibliei am recunoscut urmele atât de urâte ale păcatului în viața mea și incapacitatea de a mă îmbunătăți singur. Cuvântul lui Dumnezeu mi-a arătat însă și soluția: credința în Mântuitorul Isus Hristos, care a murit pentru păcatele mele la cruce.“

Dumnezeu lucrează prin Duhul Său în viețile noastre. Dacă ascultăm de Dumnezeu și de Cuvântul Său, El ne dă credință și bucurie. Aceasta ne adeverește și Iacov: „Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, cea a libertății, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui“ (Iacov 1.25).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 23.1-13 · Filipeni 2.1-11

Samanta buna