Hristos s-a Înălțat!

Ciprian I. Bârsan

Îmi place să privesc cerul, imensitatea lui îmi aduce aminte că sunt trecător și acest adevăr mă face conștient că am nevoie de Isus!

La fel ca și mine, ucenicii au rămas cu ochii „pironiți” spre cer în timp ce El, Isus, urca spre CER!

Acest eveniment spectaculos este descris atât de simplu de Scriptură…. Chiar atunci când un nor L-a ascuns pe Isus, ochii lor continuau să privească cerul…

Nu știu cît au privit, însă a fost nevoie de apariția îngerilor, ce i-a încurajat și le-a oferit o învățătură minunată!

Creștinii sărbătorescÎNĂLȚAREA, un eveniment marcant din istoria drumului parcurs de Domnul pe pământ…

De atunci și până astăzi pentru noi copiii lui Dumnezeu, CERUL este deschis permanent.

•La răstignire, ucenicii s-auÎNTRISTAT, acum la înălțare credința lor s-aÎNTĂRIT.

•La răstignire, inima ucenicilor s-a frânt, s-a rupt, erau apăsați și ÎNDURERAȚI, acum la înălțare inima…

Vezi articolul original 226 de cuvinte mai mult

Mi-ești bucuria vieții

Mi-ești bucuria vieții
Isuse, Domnul meu
Dai sens frum’seții
Mă-nveselești mereu.

Ești tot de ce-am nevoie
Oricând, oriunde-aș fi
Pe răni mi-aduci aloe
Și alte alifii.

Mi-aduci înviorare
Când sufletul mi-e trist
Răspunzi la o-ntrebare:
De ce, aici, EXIST?

Îndrumător pe cale
Ca nimeni altul ești
Faci așternutul moale
Cu Cerul mă unești.

O, câtă-ncurajare
Îmi dă privirea Ta!
În Slava viitoare
Cu Tine-veci voi sta.

Părtaș la jug cu mine
Sfârșim ce-am început
Onor Ți se cuvine
Că-n har Tu m-ai crescut.

Îmi netezești cărarea
Și pașii mi-i păzești
Mi-ai pregătit intrarea
În spațiu-n care ești.

A vieții împlinire
Ai fost și-așa vei fi
Vom fi în moștenire
Cu-ai Nemuririi fii.

George Cornici

Priveste dincolo de necunoscut

Text: Evrei 11:8-16

„Prin credinţă Avram… a ascultat şi a plecat, fără să ştie unde se duce.” Evrei 11:8

Viaţa este plină de neprevăzut. Nu ştim ce ne vor aduce următoarele 24 de ore. Este o cărare nemarcată, care poate include mari binecuvantări ori pierderi tragice. Pentru că viitorul este necunoscut, îi umple pe mulţi de frică – făcand din fiecare nouă zi şi împrejurare o luptă.
Frica de necunoscut l-a împiedicat de multe ori pe om să pornească înainte. In evul mediu, de exemplu, marinarii europeni nu navigau prea departe în sud. Credeau că dacă vor ajunge la mijlocul pămantului, la ecuator, vor da de un inel de foc, deoarece cu cat călătoreau mai în sud era tot mai cald. O astfel de frică i-a împiedicat să exploreze Oceanul Atlantic. O hartă întocmită candva în evul mediu, avea desenată o corabie care se întorcea în Marea Mediterană din stramtoarea Gibraltarului. Deasupra erau scrise cuvintele latine: „Non plus ultra”, care înseamnă: „Dincolo nu există nimic”. Frica de necunoscut i-a împiedicat pe exploratori să traverseze Atlanticul, pană cand Columb şi Ponce de Leon au decis să încerce orizontul.

Poate că frica de necunoscut te ţine să nu faci nici un progres spiritual. Te temi, poate, gandindu-te la ce vor spune vecinii, în cazul că le vei vorbi despre Cristos. Nu ştii cum vor reacţiona elevii tăi dacă vei preda la o clasă de studiu biblic. Nu suntem siguri dacă vom putea plăti datoriile, dacă vom dărui mai mult. Dar nu trebuie să ne fie frică atunci cand facem pasul credinţei. Ca si Avram, care şi-a lăsat ţara strămoşească pentru o destinaţie necunoscută, putem şi noi să învingem nesiguranţa încrezandu-ne în Dumnezeu. El vede dincolo de necunoscut. – D.C.E.

Credinţa vede mai departe
De frică şi îngrijorări.
Ea-L vede pe Cristos prezent
în orişice împrejurări. – French

„Cei care se tem de viitor orbecăiesc prin prezent„

Painea zilnica