AI PUS ÎNGERI LÂNGĂ MINE !

Ciprian I. Bârsan

Azi, încă odată-am înțeles
Căci o clipită, nu mai mult
Îți schimbă drastic viitorul
Sau socoteala pe pământ

În fața mea, azi s-a-ntâmplat
O tragedie-îngrozitoare
Un accident ce m-a șocat
Cu morți, răniți, durere mare !

Privind, în duh m-am tulburat
Căci mi-a lipsit doar o secundă
Să fiu eu implicat cumva
Și încercarea, să m-ajungă

Dar mâna Ta, m-a ocrotit
Ca să-Mi arăți încă odată
Căci Ai pus îngeri lângă mine
Și din primejdii, ei mă scapă

Și am m-ai înțeles ceva
Trecând de tragedia-aceasta
Căci viața unui om, e-o zi
Și poate, nu va mai fi alta

Ce bine căci pot a rosti,
Cuvântul ce Amos, grăiește:
„Te pregătește suflet drag
Cu Dumnezeu, a te-ntâlnește!”

Chiar azi ,cu unii, cine știe
De nu cumva, se va-ntâmpla
Să se încheie socoteala
Și ca un fulger, vei pleca

Ești gata, ca să-L întâlnești ?
Ai pace? Lucrurile-s clare?
De harul…

Vezi articolul original 191 de cuvinte mai mult

Te văd, Dumnezeule, în toate

Te văd Dumnezeule în toate
Oriunde-i milă și-orunde-i bunătate
Îți simt prezența în viața-mi de pribeag,
Cum porți cu mine al bătăliei steag.

Te văd la lucru și-n arhitectură
Și cum implementezi fapte din Scriptură
Mă uimești cu adânca-Ți înțelepciune
La Tine nimic nu este o minune
Calmarea furtunii e ceva normal
De-aceea doresc controlul Tău total.


Te revelezi prin legile morale
Conduci planete și zonele astrale
Te descoperi celor cu inima-ntristată
Și toți aceștia știu că le ești Tată
Destinul Universului e-n mâna Ta
Ceea ce Tu clădești în veci va sta.


Te văd în îndeplinirea promisiunii
Îi însoțești pe cei din câmpul misiunii
(Cei sufocați de-a necredinței ipoteză
Vor cădea de pe semeața faleză
Căci i-a orbit de tot starea sfidării
Și-au răspuns cu vorbele îngâmfării
În marea despicată Egiptul nu Te-a văzut
De-aceea toată armata lui s-a pierdut).


Ai Tăi răscumpărați Te văd la cruce
Și-n mângăierea Ta duioasă, dulce
Mi-ai deschis ochii chemându-mă la Tine
Chemând ființa-mi să Ți se închine.


Cuprins de consternare admir ce creezi
Și știu că-n tot ce fac Tu mă vezi
Aș fi pierdut să-Ți neglijez existența
Îți recunosc, Dumnezeule, competența
M-aplec în fața magnitudinii Tale
Nâlțând melodii cu mii de osanale.

George Cornici

Un sfert de milimetru de cauciuc

Text: 1 Samuel 20:1-3, 24-33

„… nu este decat un pas intre mine şi moarte.” 1 Samuel 20:3

Vieţile noastre sunt daruri fragile de la Dumnezeu. Unui tanăr care tocmai se supusese unui control medical general, i s-a spus de către doctor că este complet sănătos. In timp ce ieşea din cabinetul doctorului, trecand prin sala de aşteptare, a căzut deodată cu mainile încleştate pe piept suferind un atac de inimă fatal.
Moartea era mult mai aproape decat a crezut el. In timp ce vizita expoziţia spaţială de la Institutul Smithsonian din Washington, prinţesei Anne i-a fost prezentat astronautul Neil Armstrong. Pe parcursul vizitei, prinţesa a văzut expuse costumele astronautilor. Intorcandu-se spre Armstrong, ea a întrebat: „Este vreun pericol să se rupă?” Cel care îsi asumase marele risc de-a fi primul om care a păşit pe suprafaţa lunii a răspuns: „Da, diferenţa dintre viaţă şi moarte acolo sus este numai de aproximativ un sfert de milimetru de cauciuc!”


In textul de azi, David a dat glas unei astfel de constatări a pericolului iminent care îl pandea în orice moment. Regele Saul, în mania invidiei sale, căuta să-i ia viaţa rivalului său pe care îl unsese Samuel ca moştenitor de drept al tronului lui Israel. Dandu-şi seama de scurtimea vieţii, David a scris mai tarziu aceste randuri de disperare pe care le găsim în textul de azi: „Doamne, spune-mi care este sfarşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu ce trecător sunt” (Psalmul 39:4).
Fiind conştienţi de acest fapt, vom fi motivaţi să trăim fiecare zi pentru Domnul. Aceasta ne va da puterea să facem pasul final fără teamă.  – H.G.B.

Nimeni dintre noi nu ştie
Cand va bate-al morţii negru ceas.
Să trăim în ziua-ceasta
Ca în ultima ce ne-a rămas.„- D.J.D.

Nu eşti gata să trăieşti, pană nu eşti gata să mori”

Painea zilnica