Mai vine-o zi

Mai vine-o zi din numeroșii ani,
Te bucuri că vezi iarăși dimineața,
Iar Dumnezeul veșnic suveran
Și milostiv, îți prelungește viața.

Și iar pornești pe drumul plin de spini,
Să vezi unde picioarele te-or duce,
Tenace-naintezi printre străini,
Gândind la Cel ce S-a jertfit la cruce.

Un simplu călător-banal destin-
Născut să mergi spre lumea viitoare;
Alege Harul, fii un bun creștin
Pentru că Dumnezeu ți-a dat valoare!

O, suflet drag, nu renunța la El
Nici dacă drumu-i greu din cale-afară!
Credința-n Cel numit Emanuel
Îți poate face calea mai ușoară.

Când prin natură-n fiecare zi
Și-arată Creatorul măiestria,
‘Naintea Lui în rugăciuni să vii,
Să-ți ocrotească-aici călătoria.

Croiește-ți încă de pe-acum poteci,
La capăt te așteaptă infinitul
Ori sus, ori jos, de vrei sau nu, tot pleci,
Că orice zi poate-nsemna sfârșitul…

Și iunie zâmbește-n flori de tei,
Și vălul nopții visele-și presară,
Istoria-și urmează cursul ei,
Prin anii care mult prea iute zboară…

Laura Minciuna

In grija Lui-dar cu grija

Text: 2 Corinteni 1:1-11

„El ne-a izbăvit si ne izbăveşte… Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre…” 2 Corinteni 1:10, 11

Cu cat înaintez în varstă, cu atat mă minunez mai mult că sunt încă în viaţă. M-am gandit mult la aceasta atunci cand o doamnă mi-a spus că unul din fraţii ei a murit de febră tifoidă după ce a băut apă direct dintr-un parau. Mi-am adus aminte că, în copilărie, imitand cele ce citisem despre pionieri şi indieni, am băut si eu dintr-un parau ce trecea prin păşunea unde ne păşteam vacile, îmi aduc aminte că în timpul unei epidemii de poliomielită, adeseori îmi băgăm capul sub perdeaua de plastic în care bolnavii erau ţinuţi sub oxigen pentru a mă ruga pentru muribunzi. Fiind destul de stangaci, am căzut de mai multe ori de pe acoperişul grajdului şi al casei. Apoi am făcut o serie de gafe în timp ce conduceam maşina. Cu toate acestea, sunt încă în viaţă la cei 68 de ani pe care-i am. Dumnezeu nu a lăsat ca febra tifoidă, poliomielita, accidentele sau orice altceva să mă ia din lumea aceasta. Cred că un copil al lui Dumnezeu nu va muri pană ce lucrarea sa nu se va termina.

Încrederea aceasta nu trebuie însă să ne ducă Ia lipsa de precauţie.
Niciodată nu trebuie să presupunem că Dumnezeu ne va proteja indiferent de ceea ce vom face noi. Este posibil, potrivit cu Eclesias- tul 7:17, ca cei răi şi fără minte „să moară înainte de vreme”. Pavel a trăit cu o deplină încredere în Domnul, dar n-a fost nesăbuit şi nici neglijent. Intr-o anumită ocazie, a permis unor prieteni să-l ajute pentru a-i evita pe duşmanii care încercau să-l prindă în Damasc (2 Cor. 11:32, 33).
Dumnezeu ne poartă de grijă! Aceasta ne dă linişte şi încredere. Dar avem şi noi o responsabilitate. Trebuie să fim atenţi! Mesajul infailibil al Scripturii ne spune tuturor: „Sunteţi în grija Domnului, dar purtaţi-vă şi voi cu grijă!” – H.V.L.

„Mana Domnului ne protejează calea
Prin pericole şi boale;
Neabuzand de harul Lui, să căutăm
împlinirea voii Sale.” – D.J.D.

„Fiţi atenţi şi nu abuzaţi de purtarea de grijă a lui Dumnezeu„

Painea zilnica