De n-ai fi Tu

Ciprian I. Bârsan

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e iubirea
Nici frumusețea nici nemărginirea
N-aș ști nici ce înseamnă perfecțiunea
Nici adorarea nici înțelepciunea

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce-i bunătatea
Nici ce înseamnă mila, sau dreptatea
N-aș ști nici ce înseamnă dărnicia
Nici n-aș simți vreodată bucuria

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e credința
Nici ascultarea nici recunoștința
N-aș ști ce-nseamn-a umilinței haine
Nici n-aș cunoaște cerul plin de taine

Și nici n-aș ști ce-nseamnă fericirea
Nici împlinirea, nici ce-i mulțumirea
N-aș avea parte nici de nemurire
Și nici de un sfârșit în strălucire

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce-i compasiunea
Nici închinarea și nici rugăciunea
Dar pentru că Te am atât de-aproape
Te laud, căci doar prin Tine le-am pe toate

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Copilărie perpetuă

La moara lui Felix

În piept, la ușa sălii de tezaur,
Lumina ațipită se trezește,
Și-n umăr urma aripii zvâcnește
Cu nostalgia anilor de aur.
 
Purtăm copilăria ca pe-o zestre
Și,-mbrățișați de amintirea ei,
Ne risipim ades în porumbei
Și-n suflet ni se aburesc ferestre.
 
Că-i dorul de părinți sau dor de joacă,
Ori de porumbul copt pe jar de visuri,
De zborul avântat peste abisuri,
Ea e în noi și de aici nu pleacă.
 
Simțindu-i prin mireasma ei prezența
Și împletind din amintiri dantele,
Să încercăm ca, inspirați de ele,
Să cultivăm în viață inocența.
 
Căci este scris că viața viitoare,
În veșnicia de splendoare plină,
E pentru cei ce răspândesc lumină,
Fiind mereu copii și prin… candoare.
 
Simion Felix Marțian
Neunkirchen, 11 noiembrie 2020

Vezi articolul original

Căldicel

ReferințeApocalipsa 3:15-16

Nu m-am răcit, dar nici nu dau în clocot,
În turlă–n văzul tuturor sunt „clopot”,
Îmi văd de ale mele, îmi ştiu rostul,
Dar eu nu risc, plătească alţii costul!

N-am dat chiar tot, dar zic c-am dat destul,
Muncesc şi-adun, dar nu-s un „nesătul”,
În bătălie nu-s în focul luptei,
Nu-s victimă, dar nici adeptul „proptei”.

Sunt cumpătat, vreau neutralitate,
Şi-s tolerant, eu caut echitate!
Nu-mi sta în cale şi te las în pace,
Tu faci ce vrei, la fel fac eu ce-mi place!

Nu sunt habotnic, nu stârnesc „tumulturi”
Eu zbor înalt, dar nu chiar printre vulturi,
Am obosit să lupt, mai lupte şi-alţii!
Nu-s trădător, dar nici nu-mi caut fraţii.

Lipsă nu duc, nu cer nimic la semeni,
Trăiesc credinţa, dar în ai mei termeni,
Mi-e bine-aşa, nu vreau să caut gâlceavă,
Nu-s grâul copt, dar nu mă văd nici pleavă.

………………………………………. .

Creştinul căldicel mai sus vorbeşte
Fără să ştie cât se osândeşte …
Pe Domnul nu-l cunoaşte şi nici harul
Nu l-a gustat, nu i-a trecut hotarul.

Chip al iubirii nedesăvârşite
Şi-al compromisurilor nesfârşite,
El nu iubeşte, dar nu-i prins de ură,
Mereu cu jumătatea de măsură…

Creştinul căldicel … ce mult se-nşală!
La cer aspiră … fără năduşeală,
Cu o credinţă moartă, nedeplină,
Stârnind mânia sfântă ce-o să vină.

Şi „cine nu-i cu Mine-mi stă-mpotrivă”
Ne spune Domnul,”barcă în derivă”,
Iar cine nu adună risipeşte,
Cel ce aici nu dă … sus păgubeşte!

Creştinul căldicel … de somn cuprins,
Cândva „în flăcări”, azi tăciune stins,
Cu groază s-a trezi în ziua-aceea
În rândul celor din Laodiceea.

Olivia Pocol

Cum sa-ti iubesti aproapele

Text: Leviticul 19:13-18

„Sâ iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuti. Eu sunt Domnul.” Leviticul 19:18

Intr-o dimineaţă, cand ne-am sculat, am găsit pe uşa de la intrare o notă pe care ne-o lăsase unul din vecini. Scria cam aşa: „Plecăm şi ne întoarcem abia maine seară. Vă rugăm să aveţi grijă de Cleo (cainele familiei). Dacă latră şi vrea să intre în casă, am lăsat o cheie de rezervă într-un cui langă uşa garajului. Mulţumim”. M-am bucurat să pot citi asemenea randuri, deoarece ele demonstrau legăturile puternice de încredere care se stabiliseră între noi în cei doi ani de cand se mutaseră în vecinătatea respectivă.
In textul de azi, israeliţii au primit porunca să nu fure nimic de la aproapele lor (Lev. 19:18), să judece cu dreptate faţă de ei (v. 15), să nu facă nimic prin care să pună în pericol viaţa lor (v. 16), să-i iubească şi să-i ierte (v. 18). În felul acesta ei depuneau mărturie popoarelor învecinate că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, şi că cei care I se închină sunt oameni iubitori, cinstiţi şi corecţi în relaţiile lor personale şi în afacerile lor.

Ceea ce a fost adevărat pentru Israel este adevărat şi pentru creştini. Si noi trebuie să ne iubim aproapele şi aceasta înseamnă mai mult decat a-i iubi pe cei din vecini. Isus l-a definit pe aproapele nostru ca pe toţi cei aflaţi în nevoi (Luca 10:29-37). Să fim deci gata să investim timpul necesar pentru a dezvolta prietenii adevărate. Să fim gata să întindem la timp o mană de ajutor. Desigur, va trebui să ne deranjăm. Poate însemna să alergăm de urgenţă la spital, sau să dăm ultimul litru de lapte din casă cand nici noi n-o ducem prea strălucit. Dar o astfel de dragoste pentru aproapele ne cere Dumnezeu. In felul acesta putem chiar să caştigăm pe unii pentru Cristos.             – D.C.E.

„De-am şti să ne temem de Cristos
Şi Cuvantul Său să-L respectăm frumos,
Adevărul acesta fi-va demonstrat,
Cand aproapele-ţi iubeşti cu-adevărat. ” – D.J.D.

„Una din dovezile noastre că-l iubim pe Dumnezeu este dragostea pentru aproapele nostru„

Painea zilnica