Pescuirea minunată

Ciprian I. Bârsan

Trudind până în zorii dimineții,
Mă-ndrept cu mreaja goală înspre mal.
Dezamăgit, mulțime de decepții
Pescar pribeag în faliment total.

Mă lupt din greu cu gândul de-ndoială
Dacă-i menirea mea să pescuiesc.
Și-mi fac din nou o scurtă socoteală,
Oare ce șanse am să izbutesc?

Credeam că barca mea și strategia
Și tot ce știu, îmi vor fi de folos.
Acum îmi văd surpată temelia,
Și am nevoie grabnic de Hristos.

Să urce-n barcă, să-L aud cum strigă:
„Copii, ați prins ceva, sau ce-ați făcut?”
Aceeași voce care mă intrigă,
„Arunc-o iar, hai, nu te da bătut!”

Isuse, Tu ești Domnul, poruncește!
Și spune-mi unde mreaja să arunc,
Chiar dacă ochii mei nu văd un pește
Tu știi ce se petrece în adânc.

Tu poruncești și totul ia ființă,
Chiar dacă nu-nțeleg de multe ori.
Și de mă chemi pe ape, prin credință
Păși-voi către Tine până-n zori.

Și, înc-un…

Vezi articolul original 25 de cuvinte mai mult

În liniștita cămăruță

În liniștita cămăruță ne retragem
Din închinare odihnă să extragem
Ființa de trudă ostenită dorește
Să fie tratată dumnezeiește
E un timp atins de intimitate
Când gândul merge la eterna Cetate
Ne copleșește-atunci Slava divină
Inundându-ne cu cereasca Lumină
Dezlegat din lanțul îngrijorării
Sufletul ‘nalță cântul eliberării.
Conecția intensă cu dumnezeirea
Deschide o ușă să intre iubirea.
Ce dulce-i părtășia cu Trinitatea
Când în noi pătrunde eternitatea
Poverile toate sunt ușurate
Necazurile vieții sunt uitate
Totul e calm și e-n liniștea serii
Și e vindecată starea durerii
Se aștern în noi revelații divine
Și-nviorarea-n ființă revine.
Taina vieții aici își află răspuns
Căci lăuntrul e cu Sfântul Duh uns
Și-mbrăcați cu noi energii vom putea
Să-nvingem și mâine situația grea
Și vom călători voioși spre Liman
Cu cântări de laudă și-ntinerit elan.

George Cornici

A lua darul in dar

Text: 1 Cronici 16:7-12, 34-36                   

„… îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în flecare dimineaţă.” Plangerile 3:22, 23

Ce s-ar întampla dacă soarele nu ar răsări maine dimineaţă? Henry Porter şi-a imaginat o asemenea dimineaţă. El a scris: „La ora şase dimineaţa nu era nici un semn că va răsări soarele. La şapte încă nu apăruse nici o rază de lumină. La pranz era la fel de mare bezna ca la miezul nopţii şi nici un ciripit de pasăre. Se auzeau numai cucuvelele şi bătaia aripilor liliecilor. Apoi veniră orele întunecate ale după-mesei. Nimeni nu dormea în noaptea aceea. Unii plangeau, iar alţii îşi frangeau mainile de disperare. Fiecare biserică era ticsită de oameni îngenuncheaţi. Au rămas astfel toată noaptea. Spre dimineaţă, milioane de priviri nerăbdătoare şi înlăcrimate erau îndreptate spre răsărit. Cand orizontul a început să se coloreze în roşu şi cand soarele se ridică din nou, s-a auzit un uriaş strigăt de bucurie. Milioane de oameni strigau: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul!”


Ce imagine a faptului că luăm multe lucruri ca pe ceva de la sine înţeles şi nu ne dăm seama de valoarea lor pană ce ne sunt luate. Cu inimile pline de mulţumire, trebuie să ne reamintim mereu că „orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorandu-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov 1:17). Ieremia ne spune că îndurările Lui nu se termină ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Iar credincioşia Lui este atît de mare (Plîngerile 3:22, 23).
Ştiind că Dumnezeu este credincios, putem spune în fiecare zi: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara!” (Psalmul 68:19). Binecuvantările lui Dumnezeu pe care ni le dă în dar nu trebuie luate niciodată ca pe ceva ce ni se cuvine. – R.W.D.

Privind la haru-Ti minunat,
Cuprins mi-e sufletu-n uimire.
Răpit de el, mă-nchin şi-Ti cant
De dragoste şi proslăvire.” – P.L.

Nu fi atat de preocupat de darul lui Dumnezeu încat să uiti de Cel ce ti-l dăruieşte

Painea zilnica