Se arată zorii vieții…

Se arată zorii vieții în sclipiri de veșnicie,
Apare Dimineața în lumina cea mai vie,
Totul pregatit e, cortina e deschisă
Evenimente arată, vremea e decisă.

Sunet de trompetă străbate-va vazduh,
Toți și mic și mare, uniți cu El în Duh,
Pleca-vom pe vecie în imn de sărbători,
Prin Cel Mare și Sfânt, fiice și feciori.

Curând, totul ne spune, curând, Cuvânt arată,
Curând, o ce minune, e neimaginată,
Curând, totul șoptește, chemând, chemând grăbit,
O cine înțelege, un Dar Nemărginit,

Fosta dat vieții, spre viață și salvare,
Ofrandă a Dimineții, în jertfire și îndurare.
Cine azi aude, o cine îl primește,
Pășind cu El pe cale: viitor dorește.

Isus, este Viața, Isus, e veșnicie,
Isus este speranța, El e Apa-Vie!
El e bucurie, Adevăr și Har,
El, e tot ce ține, e Cel mai Mare Dar!

Tot în jur arată, șoptește și îndrumă,
Privim cu ochi deschiși, e vremea cea din urmă.
Salvatorul cheamă, întrați în sărbătoare,
Mult nu-i, nu rămâne, și ușa de salvare

Se va închide, apoi, începe-vor pe rând,
Nopți-grele-nevoi, miraje spulberând.
Veniți, cheamă Viața, veniți cheamă Iubirea,
Se arată Zorii vieții, și-n Cel Sfânt – Nemurirea!

Lidia Cojocaru 

Atitudini, actiuni si S.I.D.A.

Text: Ioan 8:1-12

Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintai cu piatra în ea.” Ioan 8:7

Intr-un interviu acordat revistei Time, o victimă a SIDA (Sindromul Imuno-Deficitar Achiziţionat), de 28 de ani, a spus: „Sunt îngrozit să mor atat de tanăr. Mi-ar plăcea să mai trăiesc. Numai dacă Dumnezeu m-ar lăsa în pace”. Numită şi lepra anilor 1980, boala starneşte frica şi îngrijorarea milioanelor de oameni care nu suferă de ea. Deoarece această boală adesea rezultă dintr-un stil de viaţă imoral condamnat de Biblie, mulţi oameni au puţină compasiune faţă de victimele acestei boli. Unii văd în ea un blestem al lui Dumnezeu. Alţii nu sunt de acord cu acest punct de vedere. Indiferent cum îl vedem, faptul este că orice păcat ne expune unor consecinţe sociale şi biologice, ale călcării legilor morale ale lui Dumnzeu, de care ne facem vinovaţi cu toţii. Atitudinea acuzatoare blochează lucrurile de care au cea mai mare nevoie victimele acestei boli – grija, ajutorul, şi mai important ca toate, Cristos.


Care ar trebui să fie răspunsul creştinilor? Fără să scuzăm păcatul nici o clipă, ar trebui să-i tratăm pe cei bolnavi de SIDA ca pe oricare alt om ce se luptă cu o boală fatală. Ar trebui să fim gata să-i vizităm şi să-i ajutăm în cele ce le putem face pentru ei. Obosesc uşor. Ar trebui să ascultăm la temerile lor. Mai mult ca orice, ar trebui să-i ajutăm să-şi găsească iertarea de care fiecare are atata nevoie. Ar face Isus mai puţin pentru ei?
Mai devreme sau mai tîrziu, boala aceasta teribilă ne va supune la încercare atitudinile şi acţiunile. Dacă ele nu vor fi la înălţimea celor ale lui Isus, atunci poate este o deficienţă în sistemul nostru imunitar spiritual. Poate că nu am permis ca sîngele lui Isus să ne curăţească atitudinile şi acţiunile autoandreptăţirii.           – D.J.D.

Să nu judec, Isuse, pe nimeni,
Să-i înţeleg, Doamne, mereu.
Cand se-aruncă cu pietre în semeni,
Să-mi amintesc păcatul meu.” – Vandergrift

Ura fată de păcat n-ar trebui să ne împiedice să-l iubim pe păcătos

Painea zilnica

Vara din noi

Dumnezeu e în control

Referințe1 Petru 1:22

De ce n-ar fi lesne ca vara din noi
Să fie stăpână pe-al vremii noroi,
Să fim mai senini, mai calde lumini
Şi tot mai frumos să-nflorim în grădini …

De ce n-am gusta din cerescul nectar,
Să dregem spărturi cu iubire şi har,
‎Mai des să zâmbim, mai calzi, mai vioi,
‎De ce n-am aduce o vară-ntre noi‎ …

De ce nu râvnim la un zbor mai înalt,
Luceferi aprinşi în al nopţii cobalt
Să fim de mireasma vieţii mai plini
Şi fără prihană în văi să fim crini ‎…

De ce-ar trebui ca vara să plece
Din lumea amară, străină şi rece,
De ce n-o oprim, doar ştim că-i mai bine
Ca vara din noi să nu se termine …

Să nu ne despoaie o toamnă de rod,
Pe repezi şuvoaie să facem un pod
Şi-n timp ce cocorii pleca-vor pe rând
Tot vară…

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

Cauti speranta?

Text: Psalmul 42:5-11

…Nădăjduieşte în Domnul, căci iarăşi II voi lăuda; El este mantuirea mea şi Dumnezeul meu.” Psalmul 42:5

O misionară din India zăcea pe pat cuprinsă de febra malariei. Pe măsură ce boala înainta reducandu-i treptat forţele, un sentiment de depresiune a făcut-o să cadă în disperare. Se simţea atat de copleşită încat a cerut Domnului s-o ia la El. Dar într-o zi, în timp ce era învăluită în această carapace a descurajării, sunetele unei melodii din altă parte a casei au făcut-o atentă. Un grup de tineri indieni aveau un serviciu de închinăciune. I-a auzit cantand în dialectul lor: „M-am hotărat să-Lurmez pe Isus; Şi înapoi, şi înapoi,eu nu voi da”. Cantarea i-a zguduit inima şi a început să se roage. Imediat rugăciunea ei s-a transformat în laudă şi mulţumire, şi Dumnezeu a făcut ca descurajarea ei să dispară. Nu mult după
aceea a dispărut şi boala, însănătoşindu-se din nou. Mulţi ani după aceea a continuat să slujească cu multă eficienţă în lucrarea misionară mondială.


Te poţi regăsi într-o experienţă ca aceasta? Ai cunoscut şi tu o descurajare în urma căreia ai fost gata să renunţi, să te dai învins? Ai simţit o asemenea povară a depresiunii, că ai întrebat şi tu Ia fel ca David: „Pentru ce te mahnesti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? (Psalmul 42:11).
Ori de cate ori începe coboraşul, adu-ţi aminte că David a avut nu numai problema ci şi soluţia. „Nădăjduieşte în Dumnezeu,” a spus el. Curajul pe care-l capeţi prin prezenţa lui Dumnezeu va aduce laude şi mulţumiri în inima ta, iar credinţa ta va fi reannoită. Cantă din adîncul fiinţei tale: „M-am hotărît să-L urmez pe Isus; Şi înapoi eu nu voi da, şi înapoi eu nu voi da”. Cand te încrezi în Domnul, vei găsi nădejde.  – P.R.V.

Prăbuşiţi în disperare şi noapte,
Nădejdea noastră-i Domnul, Sfantul.
El niciodată nu-şi retrage mana
Şi nu uită să-Şi ţină Cuvantul.”– D.J.D.

Dacă nu poţi face faţă unor situaţii dificile, încearcă cu nădejdea – în Dumnezeu

Painea zilnica

Bătălia Lui

Dacă de Domnul eşti chemat şi uns
Şi-n bătălia sfântă ai fost pus,
Nu te uita înspre vrăjmaş cu frică,
‎Ocara de pe Numele-I ridică!

Dacă veghezi să-ţi fie duhul treaz,
Poţi fi şi tu-n oştirea Lui viteaz,
Să nu te temi de rău, nici de cădere,
Căci armele-mpotriva-ţi n-au putere!

Să nu doreşti a altcuiva armură;
Nu se va potrivi cu-a ta măsură,
Dacă la luptă Domnul te-a chemat,
Mergi cu puterea care ţi s-a dat!

C-o praştie şi nişte pietricele,
O goarnă şi vreo două, trei ulcele,
Dacă cu-atât pe tine te-a-nzestrat,
Să nu te temi când urlă Goliat!

Să te deprinzi să-ţi întăreşti credinţa,
Doar cei ce-n El se-ncred au biruinţa!
Nu-n număr e izbânda, nici tăria,
‎Ci doar în El, c-a Lui e bătălia!

E bătălia Lui şi El va-nvinge,
Iar focul celui rău tot El va stinge,
‎Când paşi mărşăluiesc în vârf de duzi,
Se luptă Domnul, caută să-L auzi!

Olivia Pocol

O fata stralucitoare

Text: Exodul 34:29-35

Aaron şi toţi copiii lui Israel s-au uitat la Moise, si iată că pielea feţei lui strălucea…” Exodul 34:30

In cartea sa „Putere pentru viaţa creştină”, Ethel Wilcox redă o povestire foarte interesantă. Cu ani în urmă, Taylor Smith, un cleric din Anglia, a fost invitat să vorbească la centenarul Conferinţei Biblice Moody din Chicago. Cand a sosit, Smith şi-a pierdut vocea şi n-a mai putut vorbi decat în şoaptă. Convins că era acolo din voinţa lui Dumnezeu, s-a hotărat să vorbească totuşi în ciuda handicapului. Vocea sa n-a fost auzită mai departe de primele randuri ale audienţei. La terminarea serviciului, a venit la el un om care stătuse la balcon şi i-a spus: „Nu am auzit absolut nimic din ce aţi spus, dar v-am urmărit faţa şi vreau şi eu să devin creştin!”


Ethel Wilcox a făcut următorul comentariu: „Istorisirea aceasta este numai una din multe altele, care au mărturisit despre radiaţia cerească a feţei acestui om a cărei faţă reflecta gloria vieţii sale interioare, caracterul lui Cristos. Şi minunea este că Duhul doreşte să facă acelaşi lucru cu fiecare dintre noi”.
Atunci cand noi creştinii ne facem constant timp să medităm la Cuvantul lui Dumnezeu, să avem comuniune cu El în rugăciune, şi cand căutăm să-I ascultăm poruncile, acest lucru se va vedea pe feţele noastre. Duhul Sfant ne dă dorinţa să creştem în asemănarea lui Cristos. Există o pace sfantă, o dumnezeiască încredere, o mulţumire interioară care aparţine numai celor care trăiesc în permanenţă în prezenţa lui Dumnezeu.
Este adevărat că nu fiecare cu o înfăţişare radiantă este un creştin. Dar toţi creştinii ar trebui să reflecte lumina pură care îi atrage pe păcătoşi la Evanghelie.             – R.W.D.

Tu ai o sfantă şi-naltă chemare:
Lumina lumii să fii întruna.
Făclia Veştii Bune ridic-o mai sus,
Ca alţii să-i vadă lumina.”  – Anonim

Lumina Fiului lui Dumnezeu în inima ta va da strălucire feţei tale

Painea zilnica

Simfonia verii

La moara lui Felix

E roua grea de-atâta curcubeu
Și-i greu de ciripituri portativul,
În vara care-și cântă laitmotivul:
Cu pași de grâne trece Dumnezeu!

Văzduhul fierbe-ncet la foc de maci
Și florile cu-arome vii brodează
Pe poala zilei, albă în amiază,
Prin umbre ațipite sub copaci.

Dospește tihna când în asfințit,
Din lanul sărutat de vâlvâtaie,
Se scrie pe-a imensității foaie
Un cânt cu-al greierilor țârâit.

Coboară noaptea peste caprifoi,
Purtând pe strai tăceri înmiresmate
Și stele ce clipesc parcă mirate,
E vară-n toate și e vară-n noi.

Inspir miresme și, pătruns de ea,
De vara coacerii, mă rog fierbinte:
Ajută-mă, Preabunule Părinte,
Să fiu un spic bogat în holda Ta!

Simion Felix Marțian
Siegen, 25 iunie 2021

Vezi articolul original

Bisericii din secolul XXI

Orice s-ar intâmpla stai pe temelie
Pe drumu-ngust s-ai curajul lui Ilie

Orice tendință s-ar ivi filtreaz-o prin Cuvânt
C-așa vei respecta ce-ai spus prin jurământ

Înlătură ideea ce nu se conformează
Cu tot ce Trinitatea, din Slavă, promovează.

Vremuri grele, vremuri profetice trăiești
De precare filozofii să te ferești…

(Că-și fac apariția și-n sanctuare
Pretinzând că-nfăptuiesc o cercetare)

Nori de-amenițări apar la orizont
De-aceea stai departe de Pilat din Pont.

Încrede-te doar în ce spune Scriptura
Dorește mana din Cer, nu acritura.

Fiul Omului ți-a lăsat ca moștenire
Cea mai înaltă formă de iubire…

S-a jertfit total ca Tu să-i fi Mireasă
Să-L însoțești pâna veți ajunge-acasă.

Biserică din Laodicea să nu fii
Iubirea dintâi în fidelitate s-o ții.

Nu include spectacol în serviciul divin
Ci Sfântul Duh să-ți poarte al Tău destin.

Folosește Internetul cu discernământ
Căci se intensifică al mândriei vânt.

Al umilinței strai poartă-l cu demnitate
Doar așa ai acces la eternitate.

Te-așteaptă cununa Mireasă iubită
Răspândește Lumina din Slavă venită.

Răspândește mesaje cu clare concluzii
Care pot anula stări de confuzii.

În sânul tău pacea să locuiască
Tot ce-i divin în tine să se unească.

Întreaga lume să-ți vadă credincioșia
Și-apoi să știe care ți-e obârșia.

Și nu-ți uita menirea în societate:
Să chemi suflete la har și puritate.

George Cornici

Recreerea bine dozata

Text: 1 Samuel 16:14-23

…zi şi noapte cugetă la Legea Domnului! El este ca un pom sădit langă un izvor de apă…” Psalmul 1:2, 3

Fiecare om are nevoie de recreere. O zicală engleză spune că: „Lucrul mult şi fără joc a făcut din Jack băiat posac”, şi este adevărat. Isus a spus ucenicilor care erau obosiţi: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31). Dumnezeu ne-a făcut astfel că suntem mai sănătoşi si mai productivi atunci cand ne bucurăm de un ras şi distracţie binefăcătoare, cand ne facem timp să ne refacem fizic, intelectual, psihic, şi spiritual. O inimă veselă este un bun leac atat pentru trup cat şi pentru suflet (Prov. 17:22). Ba mai mult, Domnul ne-a dăruit o varietate de căi acceptabile prin care ne putem reamprospăta,înviora şi restaura atunci cand suntem plictisiţi, epuizaţi şi necăjiţi, În citatul de azi, putem vedea calităţile reannoitoare ale muzicii în viaţa regelui Saul. Lăsand la o parte îndatoririle şi ascultandu-l pe David cantand la harfă, Saul îşi găsea eliberarea din tulburarea stărilor sale psihice.


Vanatul, pescuitul şi sporturile au fost activităţi recreative pentru mii de oameni de-a lungul secolelor. O plimbare prin pădure, un drum cu maşina pe la ţară, o masă la iarbă verde cu familia, o plimbare la grădina zoologică, ne pot reamprospăta atat fizic cat şi psihic.
Totuşi, forma de recreaţie cea mai bună şi mai importantă este comuniunea cu Dumnezeu. Avem nevoie să-I dăm ocazia să ne lumineze spiritele şi să ne ridice inimile. Trebuie să lăsăm la o parte activităţile zilei şi să citim Cuvantul lui Dumnezeu, să medităm la el şi să ne rugăm. Aceasta este cea mai răsplătită formă de recreere. – H.V.L.

Să ne oprim din drumul lung al vieţii
Sub verzi finici ai rugăciunii sfinte-
Să bem din apa izvoarelor cereşti
Primind puteri, să mergem înainte.
„- P.L.

Dacă nu ne vom retrage la o parte să ne odihnim, puţin, vom ajunge să stăm la o parte bolnavi (VanceHavner)

Painea zilnica

Am auzit cândva un glas

Am auzit cândva un glas…
Știam că Dumnezeu mă-ndrumă
Eu m-am oprit din al meu pas
Și-am ascultat în acel ceas
Tot ce voia să-mi spună:

“A câta oară Mă refuzi;
Și te bazezi pe tine. . ?
Când EU privesc cum te ascunzi
În taină, ochii tăi sunt uzi
Dar tot nu strigi spre Mine

Când știu și văd durerea ta
Mereu privesc cu milă…
De M-ai chema, te-aș ajuta
Căci tu ai preț în fața Mea
Dar mă alungi cu silă

Te văd cum suferi încercat
Lipsit de orice speranța
Îngreunat de-al tău păcat,
Pe Mine M-ai abandonat
Și treci grăbit prin viața

Dar Eu te chem, zi după zi
Îți pot da biruința
Căci te iubesc cum nici nu știi
Vreau sa Mă chemi, șj Voi veni
Când treci prin suferință.

Și dacă adânc ești vinovat
Iar azi te simți nevrednic
Copilul meu, nu te-am uitat
Căci încă-n viață te-am lăsat
Te chem, din întuneric.

Eu te primesc așa cum ești
Eu îți pot da salvare
Înconjurat de vorbe seci
Lovit de-ale lumii valuri reci;
Pot scrie-n dreptul tău: IERTARE

Vreau astăzi fruntea să-ți ridici
Căci Eu stau lângă tine!
De acum să poți mereu să zici
Că Eu îți birui orice frici
Și să te ții de Mine.

Să lași de o parte ce-i stricat
Ce-i rău în a ta viață;
Și să devii un om schimbat
Cu haină albă, alb curat
Să primești iar speranță.”

Am înțeles atunci chemarea.
Căci El știa durerea mea!
Și am ales apoi și calea
Căci doar la El ai rezolvarea
Dacă-l accepți în viața ta.

Deci vino și nu amâna
Căci poate-i ultima strigare.
Curând, ceasul va suna;
Cui ai slujit, cu-acel vei sta
Vino, cât încă ai suflare.

Nu te opri la orice glas
Nu te opri-n zadar pe drum,
Tu nu știi timpul ce-a rămas
Sau când va fi un ultim pas
Deci, vino! Vino acum.

Viviana Muha