De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e iubirea

Ciprian I. Bârsan

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e iubirea
Nici frumusețea nici nemărginirea
N-aș ști nici ce înseamnă perfecțiunea
Nici adorarea nici înțelepciunea

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce-i bunătatea
Nici ce înseamnă mila, sau dreptatea
N-aș ști nici ce înseamnă dărnicia
Nici n-aș simți vreodată bucuria

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce e credința
Nici ascultarea nici recunoștința
N-aș ști ce-nseamn-a umilinței haine
Nici n-aș cunoaște cerul plin de taine

Și nici n-aș ști ce-nseamnă fericirea
Nici împlinirea, nici ce-i mulțumirea
N-aș avea parte nici de nemurire
Și nici de un sfârșit în strălucire

De n-ai fi Tu, n-aș ști ce-i compasiunea
Nici închinarea și nici rugăciunea
Dar pentru că Te am atât de-aproape
Te laud, căci doar prin Tine le-am pe toate

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

De vrei să-L vezi …

Oricât de firavă, o floare
Vorbește despre Creator,
Prin gingășie, prin culoare,
Ori prin parfumu-mbietor.

Și-o gâză, cât ar fi de mică,
Are, în lumea ei, un rost,
Te uită numai la furnică
Ducându-și hrana-n adăpost.

Te-ncântă pasărea măiastră
Ce-n triluri cheamă-ai zilei zori
Din tufele de la fereastră,
În recitaluri de viori.

Cum de știu norii să dea ploaia
Peste livezi, peste răsad,
Să-i stingă soarelui văpaia,
Să primenească apa-n vad!

Și cum știu stelele să cânte,
Luminătorii să stea-n post,
Prea tare să nu se-nfierbânte,
Dar nici prea reci să nu fi fost.

Cum s-au pus mărilor hotare
Și cine le-a-mblânzit furia,
Cine-a ascuns mărgăritare,
Și munților le-a frânt tăria!

Prin El sunt toate în ființă,
De El vorbește-ntreaga fire…
Īnchină-te cu umilință,
El n-are seamăn în mărire!

Olivia Pocol

Sa lasi ceva in urma

Text: 2 Corintem 2:14-17

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care… răspandeste prin noi in orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” 2 Corinteni 2:14

Hoţul a crezut că a comis o spargere perfectă. N-a lăsat nici o urmă – sau cel puţin aşa a crezut. Lucrul de care nu ţinuse cont era că cineva ar fi putut să-şi aducă aminte de felul în care mirosea. Un martor şi-a adus totuşi aminte şi a indentificat suspectul din cauza a ceea ce lăsase în urma sa.
Lăsăm cate ceva oriunde ne ducem. Nu vorbesc de miros, ci de influenţă. O povestire de Stuart Holden ne aminteşte de acest adevăr. Un tanăr care locuia într-o pensiune îşi pregătea bagajele pentru a se muta în alt oraş. Cand proprietarul pensiunii l-a întrebat dacă stransese totul, el a răspuns: „Cred că da. Vreau să fiu sigur că n-am să las nimic în urmă”. Cu înţelepciune, proprietarul i-a amintit: „Este totuşi un lucru pe care-l vei lăsa în urma ta, tinere. Influenţa ta”.


Dacă eşti creştin, ai fost chemat de Dumnezeu să laşi ca influenţa vieţii tale să facă o impresie favorabilă asupra altora chiar asupra acelora pe care nu-i cunoşti personal. La birou, acasă, la magazin, sau în şcoală, influenţa ta este asemănătoare cu cea a lui Cristos? Te cunosc oamenii din pricina comentariilor tale pline de amabilitate, a interesului tău plin de dragoste, a spiritului de generozitate şi al respectului faţă de alţii? Dacă nu, atunci tu laşi în urma ta o influenţă care este mai rea decat mirosul care l-a trădat pe hoţul care a fost prins.
Apostolul a spus că „noi suntem înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Cristos printre cei care sunt pe calea mantuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării” (2 Corinteni 2:15). O astfel de influenţă trebuie să lăsăm în urma noastră.-P.R.V.

O frate, fă la alţii bine,
Chiar dacă ţie-ţi faci un rău;
Căci numai cand te uiţi pe tine,
Poţi semăna cu Domnul tău.”  – Traian Dorz

Un creştin trebuie să fie o persoană care să facă uşoară credinţa altora în Dumnezeu

Painea zilnica