Corbii Cheritului

La moara lui Felix

Purtând mantaua ca o consacrare,
Ilie a plecat din Galaad
Chemat de Tine, Doamne, în lucrare
Să năruie Baalii la altare
Sub ploi care la rugăciune cad.

Tot drumul lui era trasat de Tine
Şi el, prorocul, asculta smerit,
Pe căi adesea vitrege, străine,
Dar nu s-a îndoit, ştiind că-i bine
Când Tu l-ai îndrumat: Mergi la Cherit!

Un loc pustiu, doar un pârâu în vale
Cu susur cristalin, un firicel,
Dar el ştia, în gândurile sale,
Că supunându-se voinţei Tale,
Tu, Doamne, Te vei îngriji de el.

N-a fost deloc dezamăgit prorocul
Şi, cunoscându-Te, n-a fost uimit
Văzând cum corbii-nconjurau tot locul;
Ei, ascultându-Te, duceau cu ciocul
Pâine şi carne-n vale la Cherit.

De-atâtea ori vedem şi noi, Stăpâne,
Aripi de corb la geam, cu fâlfâiri,
Ce cu miros îmbietor de pâine
Ne-alungă temerile pentru „mâine”
Şi fac din „azi” o zi de mulţumiri.

Îţi mulţumim, Părinte, pentru toate,

Vezi articolul original 60 de cuvinte mai mult

Mare Păstor și Rege

O Tată, ce în Cer ai locuința
Domnind pe Tron purtat de heruvimi
A Ta-i puterea, slava, iscusința
Și-Împărăția veșnicei Lumini.

Tu ne-ai iubit c-o dragoste fierbinte
În univers cum nu s-a pomenit
Încât pe singurul Tău Fiu, Părinte
De dragul nostru ni L-ai dăruit.

Noi rătăceam cu toții, fiecare
Inoculați de-al șarpelui venin
Și-aveam destin comun numit. . pierzare
O veșnicie de regret și chin.

Păcatul lumii-ntregi, atâtea rele
La care orice om luase parte
Noi nu puteam plăti să ni se spele. .
Isus plăti pe Golgota prin moarte.

Trompete să răsune-n imnuri sfinte
Prin jertfa Lui ne-a curățit de tot
Cerescul Tată I-a-ntocmit veșminte
Isus e veșnic Marele Preot.

Căci Tatăl Te-a ales fără-ndoială
Pentru vecie ca să Te delege
După-a lui Melhisedec rânduială
Să fi Preot și deopotrivă Rege.

Fiindcă umil și fără șovăire
Disprețuit-Ai orișice rușine
Ca Miel de jertfă pentru ispășire
Tu Doamne însuți Te-ai adus pe Tine.

Ca Miel jertfit Tu ești Ispășitorul
Justificând tot neamul omensc
Ca Mare Preot ești Mijlocitorul
La Tatăl, pentru cei ce se căiesc.

Tu ne-ai urzit o nouă-Împărăție
Unde Cuvântul Tău e Har și Lege
Ne înfrățește dragostea cea vie
Și pentru totdeauna Tu ești Rege.

Curând veni-va ziua glorioasă
Și orice ochi atunci Te va vedea
Ce scumpă zi, dorită și frumoasă
Cănd toată-mpărăția-Ți vei lua.

Orice genunchi se va pleca deodată
Și orice limbă va mărturisi
Slăvind întruna Preamăritul Tată:
”Isus Hristos e Domnul pe vecii!”

Dar până’n ziua cea mai de pe urmă
Pe drumul ce-l străbat în astă viață
Tu ‘mi-ești Păstor, eu doar o oiae-n turmă
Tu-Învățător iar eu cel care-nvață.

Cuvântul Tău mi-e candelă pe cale
Iar Duhul Tău ‘mi-ajută-al înțelege
Cu Tine voi străbate această vale
Tu ‘mi-ești și Marele Păstor și Rege.

Daniel Hozan

Pom bun-roada buna

Text: Matei 12:33-45

„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui…” Matei 12:35

Naşterea din nou produce o viaţă transformată. Prin credinţa în Cristos, putem deveni oameni buni, astfel că faptele bune devin o roadă naturală a ceea ce facem noi. Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos lucrează din interior extinzandu-se spre exterior. Ea schimbă inima persoanei înainte ca să se vadă ceva în afară.
Cu mulţi ani în urmă, am văzut cum Domnul a transformat viaţa unui beţiv notoriu din oraşul unde eram pastor. Prima dată cand l-am întalnit pe acest om, a fost foarte grosolan cu mine. Era şi deosebit de crud prin felul în care îi caracteriza pe creştinii din comunitatea sa. Dar a început să frecventeze biserica şi, nu mult după aceasta, L-a primit pe Cristos. Ca rezultat al convertirii sale, a fost în mod miraculos vindecat de patima beţiei. Mi-aduc aminte că am întîlnit pe cineva la un magazin, care m-a întrebat: „Ce i-aţi făcut lui George? S-a schimbat, ceva de necrezut”. Mulţi alţii m-au sunat şi mi-au dat numele unor persoane de care erau îngrijoraţi. Deşi George era doar un copilaş în Cristos, devenise „un om bun”. Din viaţa sa ieşeau „lucruri bune”. El era un exemplu viu al faptului că dacă devii un pom bun, vei produce roade bune.

Dacă eşti interesat să ştii dacă ai sau nu o credinţă adevărată, atunci uită-te la viaţa ta. Aduce ea roade bune? Te-a făcut credinţa pe care o ai o persoană mai bună decat ai fost înainte de-a fi convertit? Dacă nu s-a întamplat astfel, recunoaşte-ţi nevoia spirituală, mărturiseşte-ţi păcatul, primeşte-L pe Isus Cristos ca Mantuitor. Lasă-L să te facă „un pom bun”, capabil să producă „roade bune.” – H.V.L.

„Ca raza cea dulce de soare
Ce viaţă în flori dăruieşte,
Lumina-i la fel şi iubirea
Lui Cristos, ce-n mine trăieşte. „- Whittle

„Omul are nevoie de  mai mult decat doar de un început nou, are nevoie de o inimă nouă„

Painea zilnica