Zi: 13 mai 2021

Prinosul inimii

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Ciprian I. Bârsan

Căci din prisosul inimii vorbește gura
Și dă,ce ține-n visteria sa
Unii au dragoste,iar alții ură
Și fiecare scoate ce-are-n ea

Omul de bine adună-ntotdeauna
Doar lucruri bune și de mare preț
Cel rău însă-aduce doar furtuna
Durere, tulburare și dispreț

Prin vorbele ce le rostim in viață
Vom fi scoși vinovați ,sau fără vină
Iar la sfârșit la marea judecată
Vom merge-n întuneric, sau lumină

Căci pomul se cunoaște după roade
Și nu după frunzișul lui stufos
Tot astfel e și cu acel ce crede
Și îl urmează-n toate pe Hristos

„Căci bunătate Eu voiesc nu jertfe”
Așa vorbea Cerescul Savaot
Și ascultare,milă și dreptate
Nu daruri și nici ardere de tot

Deci ți s-a arătat acuma omule
Ce este bine și ce este rău
Fii înțelept ,numără-ți bine zilele
Și-mpacă-te degrab’ cu Dumnezeu

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Rugă pentru familie

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Părinților, ca unor drepți,
Ce-așa, mult, m-au iubit
Cu-al, Tău Cuvânt,
Vrând să-i răsfeți,
Le-ai dat din harul sfânt.

Se odihnesc, de munca lor,
La răsărit de sat,
Într-un pământ trudit, de zor,
Pământul, ce-au lucrat.

În mare tihnă, în sfârșit,
Că Îi păzeai de rele,
În al luminii Infinit
Și-n tril, de păsărele.

Familia, ce mi-am zidit
Aici, pe-acest pământ,
Păzește-o, Tatăl nostru Sfânt,
Și-n viață și-n mormânt,
Așa cum m-ai păzit.

Și fiindcă, Ți-am greșit atât,
Prin Duhul Tău, mă iartă.
Ridică-mă, de pe pământ,
La cer, treaptă cu treaptă.

Păcatul, ce l-am comis eu
Nu ar avea iertare
Dar Îți înalț azi, Domnul meu,
O rugăminte mare

Să-mi dai iertare, să n-ajung
Pierdut, să ard în foc,
Ci, să-mi acorzi un răgaz scurt
La Tine, să mă-ntorc.

Să mă aprind de dorul, Tău
Și-al, Domnului Isus,
Să fug de cursa celui, Rău
Ce L-ai gonit de sus.


Moldovan Pavel

Dorintele tale sunt dorintele Lui?

Valeria Iancu Un comentariu

Text: Psalmul 37:1-9         

„Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.„Psalmul 37:4

Cand Dumnezeu spune că ne poate satisface, El ştie ce spune şi poate să împlinească cele promise. „Este evident! Cu toţii ştim aceasta”, spunem noi. Da, dar aşa este oare? Nu este adevărat că în practica zilnică punem sub semnul întrebării acest adevăr de bază? Poate că nu lăsăm ca îndoielile să domnescă peste gandurile noastre, dar ele sunt prezente. Ne întrebăm dacă Dumnezeu poate împlini toate nevoile noastre aşa cum a spus. Această lipsă de credinţă în Domnul se poate vedea din faptul că vrem să experimentăm în viaţa noastră, atat binecuvântările lui Dumnezeu, cat şi plăcerile păcatului.
Am citit o scrisoare de la un băiat de 16 ani, care ilustrează această atitudine. El ştia că va trebui să dea socoteală înaintea Domnului, dar şi că avea o mare nevoie de iertare. A rezumat problema în cateva cuvinte: „Vreau să fiu bun, dar în acelaşi timp vreau şi să mă distrez”. Dorea să fie mai aproape de Dumnezeu, dar în acelaşi timp să şi petreacă.

Nu este, oare, această atitudine tipică modului de gandire al fiecăruia dintre noi? Cand ajungem la acest punct, nu mai suntem siguri că Dumnezeu este singurul care poate satisface dorinţele adanci ale inimii. Ne întrebăm dacă El este atat de inteligent, de puternic şi de bun cum declară Biblia.
Aşadar, care este răspunsul? De ce să nu încercăm să facem lucrurile în felul Lui? Găseşte-ţi desfătarea în Domnul şi vei descoperi că El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. El vrea ca să-ţi supui dorinţele Lui, ca El să poată sâ-ţi dea ceea ce ai nevoie, satisfăcandu-ţi dorinţele inimii.   – M.R.D. II

„Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
Despărţire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
Orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui! ”   – C. Ioanid

„Deoarece numai Cristos poate satisface cele mai adanci nevoi ale noastre, cea mai adancă nevoie a noastră este să fim satisfăcuţi numai cu Cristos„

Painea zilnica