Nu căutaţi iubirea prea departe…

Ciprian I. Bârsan

Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.

Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun… şi-n foşnetul câmpiei
În strigătul de frate şi grija de bunic,
În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.

În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Şi este-acolo, sus, şi-n zori când ele pier.

Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navuțire,
Nu ne mai pasă Doamne… călcăm peste iubire.


Marin Bunget

Vezi articolul original

Grădină de flori

O casa umpluta de dragoste sfantă
E ca o frumoasa grădină de flori
Udata mereu din fantana adanca
Cu apele-i limpezi din sfantul izvor.
Un Soare etern peste ea straluceste
Cu razele-i calde in dulci mangaieri
Si-n floarea frumoasa si pura ce creste
Îi vezi Creatorul,pe Tatal etern.
Frumoasa gradina mereu se deschide
Sa intre pe poarta al ei gradinar
Iar dupa ce intra,la loc se inchide
Sa nu-i treaca nimeni sfintitul hotar.
Căci numai Isus,gradinarul iubirii
E cel care poate sa intre in ea
Doar El se-ngrijeste de viața grădinii
Și nimeni,nicicând,nu i-o poate lua!
Sub mâna-i divină cresc crini și pansele
Narcise,bujori și-nfocați trandafiri
Zambile,garoafe,gladiole,lalele
Și flori în cascade ce lin se deschid.
Parfumul iubirii inundă gradina
Curată,udată-ngrijită de El
Și-n zeci de culori se rasfrange lumina
Adusa de raze in micul Eden!
Așa e o casă cu dragoste sfanta
Grădină de flori,cu parfum de etern
Acolo e Domnul cu mâna Lui blândă
Când intră-n gradină te simți ca in cer!
Vă fie dar casa de dragoste plină
Precum o frumoasă gradină de flori
Udată mereu din fântâna divină
Cu apele-i limpezi din sfântul izvor.
Un Soare etern peste ea stralucească
Iar florile scumpe sa crească spre cer
Și El,Gradinarul,cu drag sa-ngrijească
De-ntreaga grădină,colț mic de etern.

Emanuel Hasan 

Domn al tuturor

Text: Filipeni 2:5-11

„… şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu.Tatăl că Isus Cristos este Domnul.” Filipeni 2:11

In 20 iulie 1969, lumea l-a urmărit cu uimire pe Neil Armstrong coborand încet scara modulului lunar-Vulturul. Lăsand prima amprentă a piciorului unui om în praful de pe suprafaţa lunii, a spus: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”. Vorbind cu el la telefon, preşedintele Nixon a spus: „în acest nepreţuit moment… toţi locuitorii pămantului sunt una – una în mandria a ceea ce ai făcut tu”. Omul a călătorit în altă „lume”.
Aproape cu 2000 de ani în urmă, s-a petrecut un alt eveniment faţă de care coborarea pe lună a lui Armstrong este nesemnificativă. Fiul lui Dumnezeu a lăsat splendoarea cerului şi a coborat pe planeta Pămant. A trăit aici 33 de ani, a murit pe cruce, a înviat din mormant şi S-a dus din nou la cer. Cand se va reantoarce, orice genunchi se va pleca în faţa Sa şi fiecare limbă va mărturisi că El este Domnul. Toţi cei din cer, de pe pămant şi de sub pămant vor striga cu o singură voce, unii de bucurie, iar alţii de spaimă: „Isus este Domnul!”


Apostolul Pavel a fost în închisoare, cand a scris acestea credincioşilor din Filipi. Ştia că Isus a fost încoronat cu slavă şi onoare, şi că la fel, ca Mare învingător, a supus stăpanirii Sale toate lucrurile poporului Său. Orice încercare sau orice furtună va cutremura lumea, aceasta este speranţa noastră de azi.
Să ne concentrăm minţile la Cristos şi să fim gata pentru ziua cand cele ce se văd azi doar prin ochii credinţei vor fi în văzul tuturor: Isus este cu adevărat Domnul!       – D.J.D.

Glorie lui Dumnezeu şi pace pe pămant;
Ziua bucuriei în lume-a răsunat.
Şi vom striga cuprinşi de fericire:
„Isus Cristos e-al nostru împărat”.„- Anonim

Cu mult mai măreaţă decat debarcarea omului pe lună este a doua venire a Lui Cristos pe pămant

Painea zilnica