O mare comoară

De la ceruri se pogoară
O poruncă fiind comoară
Să nu las pacea să moară
Cuvintele să nu doară
Cuvântul inima-mi spală
Să o facă primăvară.

Tu ne-ndemni numai la bine
Pe supușii Tăi Stăpâne
Universul l-Ai făcut
Din nimic din neștiut.

Ți-am văzut pe înserat
Curcubeul inălțat
Știu că numai a Ta voie
Ne-a făcut curați prin Noe.

Practic lui suntem urmași
Ne vrei la păcat codași
Ne ceri Doamne-a fi umili
Bunătate ne inspiri
Și iubire în priviri.

Omul ce se umilește
În ai Tăi ochi Doamne crește
Nu rămâne efemer
Că-l vei ridica la cer.

Odat cu alți virtuoși
Nu cu lași și cu fricoși
Căci Tu le vei da tărie
Și trăire-n bucurie.

Celor ce singuri se-nalță
Și de rău nu se dezvață
Nu le dai veșnica viață
Și nu Te-or vedea la față.

Harul Tău coboară lin
Peste sufletul creștin
Care blând Ți s-a supus
Ca și Domnul său Isus.

Poate că-ntr-o dimineață
Vii să-mi dai a doua viață
In nestinsă bucurie
dar zic „voia Ta să fie”!

Moldovan Pavel

Un tobosar diferit

Text: lloan 2:12-17

„Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu?” Iacov 4:4

Una din cele mai celebre afirmaţii din secolul 19 a fost rostită de naturalistul Henry David Thoreau: „Dacă cineva nu trăieşte în pas cu semenii săi, poate că este din cauza că aude un toboşar diferit”. Comentand pledoaria pe care Thoreau o aducea în sprijinul ciudăţeniilor lui personale, profesorul de Studii biblice H.A. Ironside a spus: „Creştinul poate spune la fel. Dacă urechea noastră interioară a fost acordată la muzica cerului, auzim bătăile tobelor cereşti. De aceea, vom vedea în mod necesar că lumea, cu tot ceea ce se petrece aici jos, nu ţine pasul şi este contrară cu Duhul Sfant care locuieşte în noi”.

Este trist să spunem, dar uneori este imposibil să distingem pe aceia care se cheamă creştini de aceia care nu sunt. Ei gandesc, vorbesc, şi acţionează ca un necredincios. Pe de altă parte, creştinii care sunt plini de Duhul nu se simt acasă în mijlocul filozofiilor şi practicilor lumii. Ei nu se vor supune standardelor ei lipsite de sfinţenie, chiar dacă poziţia lor este lipsită de popularitate şi, în unele cazuri, chiar luată în batjocură. Ei îşi dau seama că în calitate de cetăţeni ai cerului, ei sunt în lume dar nu şi din lume. Ei arată, prin comportamentul şi prin atitudinea lor, adevărul vechii cantări: „Lumea aceasta nu e casa mea,/ Sunt numai călător prin ea.” Ei mărşăluiesc după alt toboşar.
Creştine, ni se spune să umblăm aşa cum a umblat Cristos (1 Ioan 2:6). Dacă umblăm „în pas” cu lumea, atunci nu „suntem în cadenţă” cu cerul.  – R.W.D.

„Lumea n-are Dumnezeu şi zace în păcat
Duşmană cerului şi lui Cristos Isus.
Creştine, fii credincios şi-adevărat,
Urmand lumina Cuvantului de sus.” – Anonim

„Cei ce umblă cu Dumnezeuv nu vor fi în pas cu lumea„

Painea zilnica