Ciprian I. Bârsan

CUVÂNTUL TĂU

Cuvântul Tău este putere
Cuvântul Tău e mângâiere
Cuvântul Tău e alinare
Cuvântul Tău e vindecare

Cuvântul Tău aduce viață
Cuvântul Tău este povață
Cuvântul Tău este lumină
Cuvântul Tău dureri alină

Cuvântul Tău mă-nviorează
Cuvântul Tău, El mă veghează
Cuvântul Tău aduce ploaie
Cuvântul Tău inimi înmoaie

Cuvântul Tău e foc ce arde
Cuvântul Tău desparte ape
Cuvântul Tău nori risipește
Cuvântul Tău putere-a-mi crește

Cuvântul Tău duhuri alungă
Cuvântul Tău moartea înfruntă
Cuvântul Tău e duh, e foc
Cuvântul Tău aduce rod

Cuvântul Tău e plin de har
Cuvântul Tău îl am în dar
Cuvântul Tău doresc eu mult
Să-mi fie pâinea ce-o mănânc

După ce azi noapte Domnul mi-a vorbit într-un mod mai deosebit asupra unui lucru vital pentru viața de biruință a fiecărui credincios,am scris aceste versuri întărind mesajul care l-am transmis bisericii. Ce pot să vă spun tuturor este că,
Cuvântul Lui Dumnezeu…

Vezi articolul original 48 de cuvinte mai mult

Disprețuit şi părăsit de oameni

Disprețuit şi părăsit de oameni,
Om al durerii, cu suferința obişnuit,
Ducea Isus cu greu crucea şi spinii,
Din dragoste, El pentru noi a suferit.

El a crescut ca o odraslă slabă,
Ca un lăstar dintr-un pământ uscat,
Nu avea strălucire să ne-atragă,
În seamă noi pe El nu L-am băgat.

Dar totuşi El, a noastre suferințe,
Asupra Lui le-a luat şi le-a purtat,
Şi prin a Sale răni ce erau sfinte,
Am fost tămăduiți şi vindecați.

Dar El era străpuns pentru păcate,
Zdrobit pentru a noastre fărdelegi,
Pedeapsa care nouă ne-a dat pace,
A ridicat povoara lumi-ntregi.

Noi rătăceam ca nişte oi pierdute,
Şi fiecare îşi vedea de drumul lui,
Dar Domnul a făcut atunci să cadă,
Nelegiuirea noastră-asupra Lui.

Când Domnul fost-a chinuit şi asuprit,
Deloc n-a deschis gura… ca un Miel,
Cu multă dragoste atunci a suferit,
Şi a răbdat tot greul… numai El.

Prin apăsare şi prin judecată,
A fost luat de cei din vremea lui,
Dar cine a crezut atunci vreodată? ,
Că e lovit pentru păcatu-ntregii lumi.

Chiar groapa Lui între cei răi fusese,
Mormântul la un loc cu cel bogat,
Măcar că nici un rău nu săvârşise,
Şi-n gura Lui nu s-a găsit păcat.

Domnul găsi cu cale să-L zdrobească,
Prin suferință pe Isus Hristos,
„Iar după ce-şi va da viața ca jertfă,
Să vadă o sămânța de urmaşi”.

Noi suntem astăzi rodul suferinței,
Pe care Domnul şi l-a câştigat,
La Golgota, pe culmea biruinței,
Prin moarte, El cu Tatăl ne-a-mpăcat.

Felician

Nu te-ntinde prea mult!

Text: Proverbe 16:1-9, 18, 19

„…eu spun fiecăruia din voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decat se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine…” Romani 12:3

Societatea modernă subscrie la filozofia care spune: „Du-te atat de departe cat poţi. Nu fi satisfăcut pană nu ajungi la varf. Tu meriţi ce este mai bun”. Dar Biblia spune să nu avem o părere prea înaltă despre noi înşine. Mandria şi ambiţia noastră, atracţia de-a fi numărul unu, ne pot determina să ne întindem prea mult. Ele ne vor duce la cădere (Proverbele 16:18, 19). William Shakespeare a ilustrat această tendinţă a fiinţei umane în piesa sa: „Richard al III-lea”. Ea ne vorbeşte istoria unui om din înalta nobilime britanică. De fapt, avea bogăţie şi putere mare, din cauză că fratele lui era regele ţării. Cu toate acestea, nu era satisfăcut. Se uita cu ochi invidioşi la tron. Nimic în afara purtării coroanei nu-l mai putea satisface. Astfel că s-a hotărat să pună mana pe ea. Pe măsură ce se desfăşoară piesa, Richard este implicat din fărădelege în fărădelege, ba chiar şi în crimă. Richard îşi atinge ţinta şi se încoronează singur ca rege. Dar oamenii de bine ai Angliei se ridică împotriva lui într-o mare revoltă. Armatele mărşăluesc una împotriva celeilalte şi Richard III este ucis în lupte. Tocmai premiul după care a alergat cu atata patimă l-a distrus. Se ridicase prea sus.

Ai fost şi tu prins cumva în cercul periculos de-a gandi că meriţi mai mult şi mai bine? Toţi trebuie să fugim de pericolul de-a fi nemulţumiţi de locul în care ne-a pus Dumnezeu. Iată de ce este bine să avem proaspete în minte versete ca acelea de azi. Ele ne vor ajuta să nu ne întindem prea mult.        – D.C.E.

„Ce suntem noi, Doamne? – umbră şi părere,
Un suspin de-o clipă, iar apoi tăcere!
Ce curand ne creşte şi ne ia pămantul,
Izvoram ca apa şi plecăm ca vantul. ” Traian Dorz

„Dacă vrei să faci lucruri mari, trebuie să rămai mic„

Painea zilnica